CSJ. Decizia nr. 1191/2002. Contencios. Recurs refuz de punere în executare a deciziei C.S.J. - C.A. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1191
Dosar nr.810/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva sentinţei civile nr.77 din 30 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Municipiul Bucureşti reprezentat de consilierul juridic D.T. şi intimatul-reclamant T.L.
Procedura completă.
După prezentarea referatului cauzei, reprezentanta recurentului a depus copiile a trei hotărâri judecătoreşti ca înscrisuri în susţinerea recursului (filele 43-82).
Constatând pricina în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul în fond părţilor.
Consilierul juridic D.T. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei şi în fond respingerea acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Intimatul a cerut respingerea recursului, în principal ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală – Municipiul Bucureşti nefiind parte în proces.
În subsidiar a cerut respingerea recursului ca nefondat, detaliind considerentele expuse în întâmpinări şi a ataşat în acest sens, la dosar, concluzii scrise şi înscrisuri.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe data de 15 ianuarie 2002 la Curtea de Apel Bucureşti reclamantul T.L. a chemat în judecată pe primarul Municipiului Bucureşti pentru refuz sistematic de a pune în executare Decizia nr.2727/ 5 noiembrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, hotărâre definitivă şi irevocabilă, solicitând acordarea sumei de 200.000.000 lei cu titlu de daune de întârziere, în solidar cu Primăria Municipiului Bucureşti.
Instanţa investită, prin sentinţa civilă nr.77 din 30 ianuarie 2002 a admis acţiunea şi l-a obligat pe pârât la plata sumei cerută prin acţiune.
În considerentele sentinţei pronunţate s-a reţinut că prin Decizia nr.2728/1999 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ, în urma unei casări cu evocarea fondului, s-a admis în totalitate acţiunea introdusă de acelaşi reclamant împotriva pârâtului L.V., la acea dată Primarl general al Municipiului Bucureşti, fiind obligat acesta la plata sumei de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale şi menţionându-se obligarea pârâtului de a răspunde la cererea ce i-a fost adresată de a se anula autorizaţiile de construcţie a unor chioşcuri metalice cu caracter privat şi comercial, montate pe părţile comune ale imobilului în care locuieşte în calitate de proprietar al unui apartament.
Întrucât hotărârea nu a fost pusă în executare reclamantul a solicitat prin mai multe acţiuni succesive, care au fost admise şi investite cu formulă executorie, aducerea la îndeplinire a hotărârii de bază, Decizia nr.2728/1999 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ. Prin una dintre aceste hotărâri – sentinţa civilă nr.11 din 10 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – primarul a mai fost obligat la plata sumei de 100.000.000 lei cu titlu de daune pentru neexecutarea titlului executoriu emis.
Instanţa de fond, în cadrul prezentului litigiu, a conchis că sunt întrunite condiţiile art.16 alin.2 teza a II-a din Legea nr.29/1990, obligându-l în consecinţă pe pârât la plata sumei de 200.000.000 lei. Totodată, prima instanţă a constatat că solicitarea reclamantului de a fi obligat primarul general în solidar cu Primăria Municipiului Bucureşti nu poate fi primită întrucât aceasta nu a fost parte în procesul încheiat cu Decizia nr.2728/1999 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.
Împotriva sentinţei nr.77/2002 a Curţii de Apel Bucureşti a introdus recurs Municipiul Bucureşti, reprezentat prin primarul general al Municipiului Bucureşti.
Prin motivele de casare formulate în scris, se susţine că primarul nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât, deşi este şeful administraţiei publice locale şi reprezintă Municipiul Bucureşti în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice, precum şi în justiţie, nu are obligaţia de a răspunde la solicitările adresate primăriei.
De asemenea, numai primăria poate fi obligată la plata daunelor întrucât primarul general nu are un cont al său.
Recursul este nefondat.
După cum a rezultat din expunerea rezumativă, hotărârea de fond a fost recurată de către Municipiul Bucureşti, situaţie care se desprinde explicit din formularea petiţiei de recurs.
Primăria Municipiului Bucureşti nu a fost parte în proces.
De altfel, primăria nici nu are un interes juridic pentru a participa la judecarea pricinii deoarece nu a figurat nici în procesul de bază, finalizat prin Decizia acestei Supreme Curţi nr.2728/1999, hotărâre definitivă şi irevocabilă a cărei nepunere în executare face obiectul prezentei cauze, pe de altă parte şi pentru că instanţa de fond a pronunţat exclusiv obligarea primarului la daune, excluzând expres solidaritatea primăriei la această obligaţie.
În consecinţă, recursul apare ca fiind declarat de o persoană fără calitate şi urmează a fi respins ca atare.
Faţă de acest temei peremptoriu în soluţionarea recursului devine lipsită de interes juridic examinarea celuilalt motiv de casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin primarul general împotriva sentinţei civile nr.77 din 30 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1190/2002. Contencios. Recurs împotriva... | CSJ. Decizia nr. 1192/2002. Contencios. Recurs anulare decizie... → |
|---|
