CSJ. Decizia nr. 1201/2002. Contencios. La încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1201
Dosar nr.2836/2002
Şedinţa publică din25 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de SC"S" SRL împotriva încheierii nr.123/CA din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de consilierul juridic L.A., lipsind recurenta reclamantă SC"S" SRL şi intimata pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Tulcea.
Procedura completă.
După prezentarea referatului cauzei, Curtea a constatat pricina în stare de judecată şi a acordat cuvântul în fond părţii prezente şi procurorului.
Consilierul juridica solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentinţa atacată fiind legală şi temenică.
Reprezentanta Ministerului Public a formulat oral concluzii în sensul admiterii recursului, motivele de casare fiind întemeiate.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6.12.1998 la Curtea de Apel Constanţa – reclamanta SC"S" SRL a solicitat anularea Deciziei nr.1471/1998 emisă de Ministerul Finanţelor, decizie prin care s-a respins contestaţia şi a fost renţinută dispoziţia nr.40/1998 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Tulcea şi a procesului verbal din 6 august 1998 încheiat de către Garda Financiară Tulcea acte în temeiul cărora a fost obligată să achite la bugetul de stat suma totală de 7.779.024 lei impozit pe profit, majorările de întârziere şi TVA.
Curtea de Apel Constanţa, investită cu soluţionarea prin sentinţa civilă nr.76/CA din 24.06.1999 a admis acţiunea şi a anulat Decizia nr.1471/1999 şi procesul verbal din 6.08.1998.
Impotriva sentinţei a declarat recurs Garda Financiară , recurs care a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie- Secţia contencios administrativ prin Decizia nr.728 din 26 februarie 2002, a fost casată sentinţa nr.76/1999 şi trimisă cauza pentru rejudecare la aceeaşi instanţă, cu îndemnarea ca în rejudecare să se facă o nouă expertiză care să lămurească cu certitudine situaţia contabilă a societăţii reclamante.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Constanţa sub nr.509/CA/2002 şi după mai multe termene fiind stabilit expertul, la termenul din 10.10.2002, reclamantaa depus la dosar cererea de la fila 41 prin care menţionează că nu îşi mai susţine acţiunea, astfel apreciat că renunţă la judecata cauzei.
Instanţa prin încheierea din 10.10.2002 constatând că sunt îndeplinite cerinţele art.246 Cod procedură civilă, că pârâta nu se opune, dar solicita c/valonorariuluide expert, adică 5.000.000 lei, a luat act de renunţare la judecata şi a obligat reclamanta la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta care a criticat soluţia sub aspectul obligării sale la 5.000.000 lei reprezentând onorariul experţilor, expertiză care nu s-a mai efectuat suma aflându-seastfella dispoziţia pârâtei.
Recursul este fondat.
In conformitate cu prevederile art.246 Cod procedură civilă reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă, iar în alin.3 şi 4 aceluiaşi articol sunt prevăzute condiţiile în care se acordă cheltuielile de judecată pârâtului ca şi învoirea sa privind renunţarea la judecată.
Cu actul depus la fila 49 din dosarul instanţei de fond se face dovada că echipa de experţi contabili nu a ridicat din cont suma de 5.000.000 lei, că expertiza nu s-a efectuat, iar suma este la dispoziţia Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Tulcea şi o poate retrage.
In raport de acest act este de constatat că reclamanta nu poate fi obligată la aceste cheltuieli de judecată, că suma poate fi ridicată din cont ca fiind depusă pentru o lucrare neefectuată şi care nu se mai aduce la îndeplinire.
Faţă de aceste considerente Curtea va admite recursul declarat de reclamanta recurentă SC"S" SRL împotriva încheierii nr.123/CA din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, casează în parte această încheiere numai în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, exonerând reclamanta de plata acestor cheltuieli în sumă de 5 milioane lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC "S" SRL împotriva încheierii nr.123/CA din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ.
Casează în parte încheierea atacată în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, exonerând reclamanta SC "S" SRL de plata acestor cheltuieli.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1200/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1203/2002. Contencios → |
|---|
