CSJ. Decizia nr. 120/2002. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi - sectia Jurisdictionala. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 120
Dosar nr. 1753/2002
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 31 mai 2002, S.N. Î.F. S.A., sucursala Vaslui, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 205 din 14 mai 2002 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului recurenta a susţinut că atât instanţa de fond cât şi cea de recurs în mod eronat a constatat că nu există nici o adresă de plafonare a consumului de motorină pentru autoturismele ARO, aparţinând sistemului hidro Elan.
Sub acest aspect recurenta a susţinut că unitatea a depus la dosarul cauzei adresa nr. 428 din 10 noiembrie 2000 prin care conducătorul auto B.V. şi Ţ.V. erau atenţionaţi cu privire la reducerea cheltuielilor pentru întreţinerea autoturismului iar autoturismul să fie condus numai de către şoferul B.V., persoana ce avea în primire bunul.
Din actele cauzei Curtea Supremă de Justiţie reţine următoarele: prin Decizia nr. 205 din 14 mai 2002, Curtea de Conturi, secţia jurisdicţională, a respins recursul jurisdicţional declarat de S.N. Î.F. S.A., sucursala Vaslui, împotriva sentinţei nr. 2 din 22 ianuarie 2002 a Colegiului jurisdicţional Vaslui, pronunţată în dosarul nr. 33/2001.
S-a reţinut că în perioada 10 – 31 mai 2001, subunitatea a fost supusă controlului financiar de fond de către revizuent H.N. din cadrul sucursalei Vaslui a S.N. Î.F. S.A. ocazie cu care s-a constatat un mare consum de motorină, fără a exista o justificare legală.
În baza actului de control, conducerea sucursalei Vaslui, a emis Decizia de imputare nr. 181 din 24 iulie 2001, prin care s-a imputat contestatorului suma de 4.537.713 lei. Împotriva deciziei de imputare, contestatorul Ţ.V. a formulat contestaţie la Colegiul jurisdicţional Vaslui, înregistrată la 20 august 2001, sub nr. 33/2001.
În baza probelor administrate, Colegiul jurisdicţional Vaslui a reţinut că Decizia de imputare este neîntemeiată, întrucât Ţ.V., în calitatea sa de şef de sistem hidro Elan era abilitat să aprobe deplasările maşinilor aparţinând sistemului, să confirme foile de parcurs ale mijloacelor de transport şi ale utilajelor în condiţiile în care nu a existat vreo adresă prin care să se plafoneze consumul de combustibil pentru autoturismele ARO.
S-a mai constatat că nu au existat abateri de la consumurile normate de combustibil.
Împrejurarea că, contestatorul a condus personal, auto ARO, în locul conducătorului auto, ce avea în primire acest autovehicul, a fost considerată ca ţinând de organizarea şi planificarea procesului de producţie conducătorul auto fiind folosit în alte activităţi de producţie.
Ca atare prin sentinţa nr. 2 din 22 ianuarie 2002, Colegiul jurisdicţional Vaslui a admis contestaţia, iar Decizia de imputare a fost anulată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs jurisdicţional, S.N. I.F. S.A., sucursala Vaslui, susţinând că paguba imputată contestatorului este reală şi a fost cauzată de modul în care intimatul-contestator Ţ.V. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu.
Prin Decizia nr. 205 din 14 mai 2002 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, atacată în cauză s-a respins recursul jurisdicţional.
S-a reţinut că: „angajarea răspunderii materiale nu poate opera decât în condiţiile în care angajatului unităţii emitente a deciziei de imputare i se impută o anumită conduită determinată, ce a fost considerată ca fiind cauzatoare unui anumit prejudiciu, între conduită şi prejudiciu impunându-se existenţa unui raport de cauzalitate.
S-a mai subliniat prin Decizia atacată, că actele care au stat la baza emiterii deciziei de imputare nu permit a se concluziona că, în cauză s-a produs un prejudiciu ca să îndeplinească condiţiile cerute de lege pentru a fi imputat, actul de control fiind incoerent şi fără o linie clară în stabilirea prejudiciului şi a responsabilităţii contestatorului în raport de atribuţiile de serviciu.
Verificându-se recursul de faţă, împotriva deciziei nr. 205 din 14 mai 2002 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, în condiţiile recursului de faţă declanşat conform art. 842 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, aşa cum a fost modificată, Curtea Supremă de Justiţie constată că recursul este neîntemeiat şi va fi respins întrucât Decizia atacată este legală şi temeinică.
Aşa după cum rezultă din motivele de recurs înaintate la Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, recurenta reia motivele formulate şi în faţa secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi a României, motive care au fost corect şi complet analizate.
Invocarea de către recurentă a adresei prin care se atenţiona la reducerea cheltuielilor de întrebuinţarea autovehiculului (adresa 428 din 10 noiembrie 2000), nu înseamnă plafonarea consumului de combustibil la o anumită cotă, aşa cum se pretinde prin actul de control pentru a se stabili un prejudiciu, în raport de care în prezenţa unei conduite culpabile a intimatului şi a unui raport de cauzalitate între prejudiciile şi activitatea intimatului să se poată susţine legalitatea deciziei de imputare.
Aşa fiind Decizia atacată, fiind legală şi temeinică recursul declarat va fi respins, fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.N. I.F. S.A., sucursala Vaslui, împotriva deciziei nr. 205 din 14 mai 2002 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1199/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1200/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|