CSJ. Decizia nr. 1228/2002. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1228
Dosar nr.3003/2002
Şedinţa publică din26 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcţia Generală Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului Maramureş împotriva deciziei nr.476 din 1 octombrie 2002 a Curţii de Conturi – Secţia Jurisdicţională.
La apelul nominal s-a prezentat intimata Curtea de Conturi a României reprezentată de consilierul juridic N.D., lipsind recurenta Direcţia Generală Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului Maramureşşi intimata Z.M.
Procedura completă.
S-a referit că recursul nu a fost timbrat, recurenta fiind citată cu menţiunea timbrării acestuia.
Reprezentanta Curţii de Conturi a solicitat anularea recursului, ca netimbrat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Colegiul Jurisdicţional Maramureş sub nr.37 din 26 octombrie 1999, contestatoarea Z.M.a solicitat anularea deciziei de imputare nr.37 din 20 septembrie 1999 emisă de Centrul de Plasament pentru Copiii Preşcolari Baia Mare prin care i s-a imputat suma de 95.502.208 lei reprezentând contravaloarea unor „obiecte de inventar, mijloace fixe, echipamente, materiale" constatate lipsă în urma inventarierii patrimoniului unităţii din anul 1999.
In motivarea contestaţiei, contestatoarea a susţinut, în esenţă, nelegalitatea şi netemeinicia deciziei de imputare, arătând pe de o parte că prejudiciul nu este real întrucât unele bunuri (covoare, mobilier), fiind achiziţionate cu 20-25 ani în urmă, s-au degradat prin folosire, iar pe de altă parte a susţinut că pentru eventuale bunuri lipsă, răspunderea revine tuturor angajaţilor şi în primul rând conducerii unităţii care se face vinovată de nefinalizarea acţiunii de inventariere din anii 1997 şi 1998 precum şi de neluarea măsurilor pentru a stopa sustragerile de bunuri din unitate deşi a fost înştiinţată în acest sens.
Prin sentinţa nr.32 din 11 iunie 2002, ColegiulJurisdicţional Maramureş a admis contestaţia formulată de către contestatoarea Z.M. şi a anulat în totalitate Decizia de imputare nr.37 din 20 septembrie 1999 emisă de Centrul de Plasament pentru Copiii PreşcolariBaia Mare din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Protecţia Drepturilor Copilului Baia Mare prin care i s-a imputat contestatoarei suma de 95.502.208 lei.
A obligat Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului Baia Mare pentru Centrul de Plasament pentru Copiii Preşcolari să plătească contestatoarei Z.M. suma de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată – onorar de expertiză.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere constatările expertului contabil precum şi concluziile acestuia potrivit cărora prejudiciul nu este real şi nici nu se poate dovedi întinderea prejudiciului care să poată fi reţinut în sarcina contestatoarei şi a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii materiale a contestatoarei.
Impotriva sentinţei sus-menţionate a formulat recurs jurisdicţional Direcţia Generală Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului Maramureş, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, prin aceea că nu s-a avut în vedereansamblul probator administrat în cauză.
Prin Decizia nr.476 din 1 octombrie 2002, Curtea de Conturi- Secţia Jurisdicţională a respins recursul jurisdicţional, reţinând că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.
Colegiul Jurisdicţional al Curţii de Conturi a reţinut că până la data când gestiunea a fost preluată de M.S., contestatoarea nu a efectuat în condiţiile legii, actele de gestiune, nepreluând în nici un mod gestiunea de la gestionara de drept, situaţie în care existând incertitudini cu privire la momentul producerii eventualuluiprejudiciu, unitatea trebuia să facă dovada că acesta s-aprodus atâta timp cât intimata contestatoare a îndeplinit, fără forme legale, atribuţii de gestionare.
Impotriva deciziei Curţii de Conturi – Secţia Jurisdicţională nr.476 din 1 octombrie 2002 a declarat recurs Direcţia Generală Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului Maramureş, susţinând, în esenţă, că Decizia de imputare contestată a fost temeinică şi legală, în cauză fiind întrunite condiţiile de fond ale răspunderii materiale, respectiv calitatea de salariat la unitatea păgubită, fapta ilicită şi personală a celuiîncadrat, săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului unităţii, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu precum şi vinovăţia salariatului.
Verificând actele dosarului, se reţine că recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru de 150.000 lei şi timbrul judiciar de 1.500 lei, deşi prin citarea sa (fila 8 dosar recurs) i s-a adus la cunoştinţă atât obligaţia de a timbra, cât şi cuantumul sumelor pe care trebuia săle achite.
Constatând neîndeplinirea de către recurentă a obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, Curtea va aplica dispoziţiile art.20 pct.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art.9 alin.2 din Ordonanţa Guvernului nr.32/1995 privind timbrul judiciar, modificată şi completată prin Legea nr.123/1997, în sensul că va anula ca netimbrat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anuleazărecursul declarat de Direcţia Generală Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului Maramureş împotriva deciziei nr.476 din 1 octombrie 2002 a Curţii de Conturi – Secţia Jurisdicţională, ca netimbra.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1227/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1229/2002. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
