CSJ. Decizia nr. 1229/2002. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1229
Dosar nr.3004/2002
Şedinţa publică din 26 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de C.Z., R.I., B.Gh. şi S.E. împotriva deciziei nr.467 din 1 octombrie 2002 a Curţii de Conturi – Secţia jurisdicţională.
La apelul nominal s-a prezentat intimata Curtea de Conturi a României reprezentată de consilierul juridic N.D., lipsind recurenţii C.Z., R.I., B.Gh., S.E. şi intimatul Spitalul de Boli Infecţioase şi Dermato-Venerice Baia Mare.
Procedura completă.
Reprezentanta Curţii de Conturi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.19 din 11 aprilie 2002, Colegiul jurisdicţional Maramureş al Curţii de Conturi a admis actul de sesizare al procurorului financiar şi a dispus obligarea Spitalului de Boli Infecţioase Baia-Mare să vireze la fondul pentru şomaj suma de 1.349.733 lei şi la fondul asigurărilor sociale de sănătate suma de 3.779.630 lei.
De asemenea, s-a dispus obligarea în solidar a pârâţilor R.I., B.Gh. şi S.E. la plata către aceeaşi unitate sanitară a sumelor de 1.349.733 lei şi respectiv 3.779.630 lei despăgubiri civile, plus folosul nerealizat calculat cu dobânda B.N.R. de 34,1% .
Prin aceeaşi hotărâre, s-a dispus obligarea în solidar a pârâţilor C.Z. şi R.I. la plata către unitatea sanitară a sumei de 19.593.493 lei reprezentând folos nerealizat şi a sumei de 14.684.664 lei despăgubiri civile, la acestea din urmă adăugându-se folosul nerealizat calculat cu dobânda B.N.R. de 34,1%.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa Curţii de Conturi a reţinut că unitatea sanitară pârâtă nu a virat la fondul de şomaj contribuţia de 5% pentru drepturile salariale încasate de persoanele plătite cu ora, care au cumulat pensia cu salariul. Întrucât debitul a fost achitat în timpul controlului, spitalul a fost obligat la plata majorărilor de întârziere, de 1.349.733 lei către bugetul fondului de şomaj, iar persoanele răspunzătoare au fost la rândul lor obligate către unitatea sanitară.
S-a mai reţinut că Spitalul de Boli Infecţioase Baia Mare nu a virat suma datorată cu titlu de contribuţie la fondul asigurărilor de sănătate, calculată pentru drepturile băneşti ale colaboratorilor în perioada ianuarie – septembrie 2001. Debitul fiind achitat în timpul controlului, s-au calculat majorări de întârziere aferente, de 3.779.630 lei, la plata cărora au fost obligaţi spitalul către bugetul corespunzător şi, respectiv, persoanele răspunzătoare către unitatea sanitară.
Instanţa Curţii de Conturi a mai constatat că, pentru efectuarea unor lucrări de reparaţii curente şi capitale, spitalul a acordat avansuri peste limita legală. Astfel, unitatea a plătit către SC „E.S."în vederea executării unor lucrări de încălzire suma de 365.380.000 lei, deşi avansul maxim legal era de 102.000.000 lei, respectiv 20% din valoarea contractului.
Întrucât lucrarea a fost în final executată, paguba iniţială fiind recuperată, s-a dispus obligarea persoanelor răspunzătoare la plata sumei de 19.593.497 lei, reprezentând foloasele nerealizate prin imobilizarea de fonduri publice.
S-a reţinut de asemenea, că unitatea sanitară a achitat în plus pentru achiziţionarea şi montarea în anul 2000 a unui cazan cu aburi de către aceeaşi societate comercială SC „E.S." SRL suma de 14.684.664 lei, reprezentând o diferenţă de 468,5 U.S.D., ce constituie o plată nedatorată.
Recursurile jurisdicţionale declarate de C.Z., R.I., B.Gh. şi S.E. au fost respinse de Secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr.467/ 1.10.2002.
Astfel, s-a reţinut că atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia recurenţilorau fost stabilite în mod corect, susţinerile privind modul de impozitare în cazul cumulului contractual nefiind dovedite, întrucât potrivit normelor în vigoare, cota de 5% pentru fondul de şomaj se aplică şi la salariile de bază încasate de persoanele angajate prin cumul.
A fost considerată neîntemeiată şi critica privind acordarea unor avansuri peste limita legală. În cauză, a reţinut Secţia jurisdicţională, nu s-a achiziţionat cazanul cu aburi din import, ci s-a achitat contravaloarea unui contract având ca obiect lucrări de instalare şi punere în funcţiune a sistemului de încălzire proprie a spitalului. Întrucât cazanul a fost procurat de constructor în nume propriu şi nu în numele şi pe seama unităţii sanitare, natura juridică a contractului a fost corect interpretată, fiind aplicabile dispoziţiile pct.III.1 din anexa la HG nr.85/1997 care prevăd acordarea unor avansuri de până la 20% din valoarea contractului.
Împotriva deciziei au declarat recurs C.Z., R.I., B.Gh. şi S.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivele prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă.
Astfel, recurenţii au arătat că la stabilirea reţinerilor făcute pentru achitarea contribuţiilor datorate în raport de drepturile băneşti ale angajaţilor s-au avut în vedere precizările comunicate de organul tutelar, în care se menţiona că impozitarea pentru persoanele care lucrau în cumul contractual să se facă numai la norma de bază.
Cel de-al doilea motiv de recurs priveşte acordarea avansurilor peste limita legală, recurenţii arătând că ordonatorii de credite au avizat contractul şi au alocat sumele necesare care au şi fost virate, nefiind vorba de o imobilizare de fonduri ce ar fi putut fi folosite de plătitori în alte scopuri.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere prevederile art.304 Cod procedură civilă, Curtea va constata că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, motivul reglementat de art.304 pct.7 Cod procedură civilă nu subzistă, Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi arătând în hotărârea pronunţată motivele care i-au format convingerea privind netemeinicia criticilor aduse soluţiei instanţei de fond.
De asemenea, nu se regăseşte nici motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Decizia atacată fiind pronunţată cu aplicarea corectă a legii.
Astfel, din probele administrate în cauză a rezultat că veniturile fondului pentru plata ajutorului de şomaj au fost diminuate cu suma de 5.756.890 lei, prin neincluderea în baza de calcul a contribuţiei datorate pentru drepturile salariale realizate de persoanele plătite cu ora sau a celor pensionaţi care au cumulat pensia cu salariul. În acest sens, instanţele Curţii de Conturi au reţinut în mod justificat că au fost încălcate normele legale ce reglementează modul de constituire a contribuţiei de 5% care se aplică la fondul de salariu brut realizat lunar, în care se includ toate sumele plătite din fondul de salarii, inclusiv cele primite de persoanele încadrate prin cumul, neavând temei legal susţinerea recurenţilor că la aceste persoane s-ar avea în vedere doar salariile de bază.
Nu poate fi reţinută nici apărarea recurenţilor, în sensul că au virat cu titlu de avans sumele primite de la forul tutelar, în scopul pentru care au fost acordate, neavând astfel relevanţă faptul că s-a depăşit limita legală de 20% din valoarea contractului de executare de lucrări.
Instanţele Curţii de Conturi au constatat în mod corect că acordarea de avansuri peste limita prevăzută de legile în vigoare a produs imobilizări de fonduri publice, ce au fost scoase nejustificat din circuitul bugetar şi puse la dispoziţia furnizorului.
Criticile formulate fiind fără suport legal, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C.Z., R.I., B.Gh. şi S.E. împotriva deciziei nr.467 din 1 octombrie 2002 a Curţii de Conturi – Secţia Jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1228/2002. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 1230/2002. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
