CSJ. Decizia nr. 1307/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1307
Dosar nr. 2869/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
S-a luat în examinarerecursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civilenr.535/CA/2002 – P din 14 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal părţile – recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi intimata-reclamantă P.F. – au lipsit.
Procedura completă.
S-a referit că atât recurenta-pârâtă, cât şi intimata reclamantă au solicitat, în scris (filele 3 şi 9), soluţionarea cauzei în absenţa lor, potrivit prevederilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Constatând pricina în stare de judecată, Curtea a rămas în pronunţare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.F. asolicitat pe calea acţiunii în contencios administrativ, anularea hotărârii nr.2022 din 30 iulie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr.189/2000.
În motivarea acţiunii a arătat că a făcut dovada, prin actele depuse la dosar, că are calitatea de refugiat, astfel că în mod nelegal pârâta i-a respins cererea.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr.535/CA/2002-P din 14 octombrie 2002, a admis acţiunea şi, în consecinţă, a anulat hotărârea nr.2022 din 30 iulie 2002şi a obligat pe pârâtăsă recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că şi copiii născuţi înrefugiudobândesc statutul juridic al părinţilor şi anume acela de refugiaţi, respectiv, domiciliul şi cetăţenia părinţilor din statul de origine, cu drept de şedere legală şi temporară în statul primitor.
Ca urmare, reclamanta a dobândit prin naştere statutul de refugiat al părinţilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, invocând prevederile art.304 pct.8 şi 9 din Codul de procedură civilă, a susţinut, în esenţă, că instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale în materie.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta s-a născut la data de 8 iunie 1942, în localitatea Tăşad, judeţul Bihor, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu în perioada 15 septembrie1940 – 6 martie1945, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Potrivit art.1 din OG nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000 beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 asuferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumeratela literele a-f.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaţei, rezultă că atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atâtpersoana care asuferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi dinîmprejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din OGnr.105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice,a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioadarefugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Prin urmare, faţă de considerentele arătate, se constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotrivasentinţei nr.535/CA/2002-P din 14 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi1 aprilie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1306/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1308/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
