CSJ. Decizia nr. 1454/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi conform D.L.118/1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1454
Dosar nr.3149/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat deDirecţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială cu sediul în Constanţa împotriva sentinţei civile nr.127/CA din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat intimata-reclamantă C.C., lipsind recurenta-pârâtă Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Constanţa.
Procedura completă.
Intimata-reclamantă C.C. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate pentru motivele din întâmpinare pe care le-a reiterat în susţinerea cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ la data de 10 iulie 2002 reclamanta C.C. a chemat în judecată Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Constanţa şi a solicitat anularea Deciziei nr.448 din 19 aprilie 2002, decizie emisă de pârâtă prin care a fost respinsă cererea de a-i fi recunoscute drepturile acordate de Decretul nr. 118/1990, ca persoană strămutată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că începând cu luna martie 1949 familia sa a fost dislocată din comuna Izvoru-Mare, sat Veteranu în satul Izvorul Mare judeţul Constanţa, revenind în anul 1955 în localitate din care au fost strămutaţi. A mai precizat reclamanta că tatăl său, P.V., are recunoscute aceste drepturi, conform Deciziei Curţii Supreme de Justiţie nr.3127/2001.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia contencios administrativ a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Decizia nr.448 din 19 aprilie 2002 şi a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantei drepturile de persoană strămutată de la domiciliu din motive politice, în condiţiile art.1 lit."e" din Decretul Lege nr.118/1990, fiind pronunţată în acest sens sentinţa nr.127/CA din 17 octombrie 2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Constanţa în care critică soluţia ca fiind nelegală, în sensul că în mod greşit a fost respinsă excepţia necompetenţei materiale, competenţă ce susţine că revine Tribunalului, iar pe fond că reclamanta nu a făcut dovezi în conformitate cu precizările Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
Recursul este nefondat.
Decretul nr.118/1990 a fost modificat şi completat prin Legea nr. 189/2000 care a aprobat OG nr.105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată după 6 martie 1945.
Prin prevederile art.7(4) din Legea nr.189/2000 împotriva hotărârilor comisiei persoana poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 zile de la data comunicării, text avut în vedere de instanţa de fond când a respins, şi legal a procedat, excepţia invocată de recurentă.
În ceea ce priveşte motivul al doilea de casare, se constată că în mod judicios instanţa sesizată a stabilit că reclamanta este beneficiară a drepturilor solicitate în conformitate cu prevederile art.1 din Decretul Lege nr.118/1990 cu modificările şi completările ulterioare, fiind persoană strămutată.
Curtea apreciază că probele administrate oferă suficiente elemente prin care s-a stabilit statutul de strămutat şi perioada persecuţiei.
Faţă de aceste considerente, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Constanţa, împotriva Sentinţei civile nr.127/CA din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1154/2002. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1498/2002. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
