CSJ. Decizia nr. 672/2002. Contencios.. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.672
Dosar nr.3094/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
La 18 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.89/CA din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea din data de 4 februarie 2003, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 18 februarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie în conformitate cu dispoziţiile art.330 pct.2 Cod procedură civilă, împotriva decizei nr.89/CA/2001 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr.89/CA/2001 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ a fost admis recursul declarat de reclamanta S.C. „Eforie"SA împotriva sentinţei civile nr.103/CA/2001 pronunţată de Tribunalul Constanţa.
Sentinţa a fost casată în totalitate şi rejudecându-se cauza a fost admisă în parte acţiunea, în sensul că s-a anulat autorizaţia de construcţie nr.172/1999 emisă de primarul oraşului Eforie şi documentaţia aferentă în ceea ce priveşte reconstruirea, continuarea lucrării supraetajate la fostul activ „V.M.", fiind menţinute dispoziţiile pentru extindereape terenul concesionatconform contractului nr.20/1999.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă că edificarea unei noi construcţii pe terenul aferent fostei braserii „V.M." nu se putea realiza fără acordul proprietarului, respectiv al recurentei-reclamante, devreme ce aceasta obţinuse acordul Consiliului Local Eforie, în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar intimata S.C. „RWR E." LTD a avut cunoştinţă de situaţia terenului aferent acestui activ. S-a reţinut de asemeni că prin emiterea autorizaţiei nr.172/1999 reclamanta a fost vătămată în dreptul său de proprietate recunoscut de lege.
Prin recursul în anulare declarat de procurorul general împotriva deciziei nr.89/CA/2001 s-a reţinut că această hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, deoarece:
- potrivit art.1 din Hotărârea Guvernului nr.331/1992 privind vânzarea unor terenuri ale societăţii comerciale cu capital de stat „terenurile aferente activelor vândute anterior datei eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăţii comerciale vânzătoare vor fi incluse în certificat şi vor fi vândute cumpărătorilor activelor respective, la cererea acestora".
- în cauză s-au făcut dovezi din care rezultă că în urma organizării unei licitaţii SC „W." SRL a cumpărat de la reclamanta SC „Eforie" S.A. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4972/1992 activulbraseria „V.M.", în acest contract prevăzându-se că terenul aferent va face obiectul unei alte negocieri după obţinerea certificatului de proprietate, conform HG nr.834/1991 şi HG nr.331/1992. Ulterior, între aceleaşi părţi s-a încheiat un contract de închiriere pentru terenul aferent activului prin licitaţie publică, durata de valabilitate a contractului fiind prevăzută până la punerea în aplicare a HG nr.834/1991 şi a HG nr.331/1992.
- S.C. „RWR E." SRL a cumpărat la rândul său de la SC „W." SRL, activul braseria „V.M." conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.20476/1995, folosinţa terenului aferent construcţiei vândute fiindu-i transmisă odată cu întrăinarea activului.
- reclamanta SC „Eforie" SA a obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul aferent activului braseria „V.M." la 20 septembrie 1999, ulterior autorizaţiei de construcţie nr.172/1999.
- S.C. „RWR E." SRL era deţinătoarea unui drept de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei vândute, justificând astfel titlul pentru obţinerea autorizaţiei a cărui anulare s-a solicitat.
Analizând motivele recursului în anulare prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea îl va admite pentru următoarele considerente:
În mod incontestabil intimata-pârâtă SC „RWR E." SRL în calitate de cumpărătoare a activului „V.M." (contrucţia) a dobândit şi un drept de folosinţă cu privire la terenul aferent acestui activ, constituit în favoarea autoarei sale SC „W." SRL de către proprietarul iniţial al activului SC „Eforie" SA.
Sub acest aspect, Curtea reţine că după dobândirea activului constând în braseria „V.M.", prin licitaţie, între SC „Eforie" SA şi SC „W." SRLa fost încheiat la 25.05.1993 un contract de închiriere care a avut ca obiect „procurarea folosinţei" terenului aferent construcţiei activului cumpărat, iar în contractul de vânzare-cumpărare a aceluiaşi activ încheiat între SC „W." SRL şi intimata-pârâtă SC „RWR E." SRL se face trimitere la reglementările cuprinse în HG nr.834/1991 şi HG nr.331/1992. Ori, potrivit acestor reglementări, terenurile aferente activelor vândute anterior eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăţii comerciale vânzătoare, vor fi incluse în certificatşi vor fi vândute cumpărătorilor activelor respective, la cererea acestora (art.1 şi 2 din HG nr.331/1992).
Aşa fiind, instanţa supremă reţine că temeiul juridic al deţinerii terenului de către intimata-pârâtă SC „RWR E." SRL este dreptul de folosinţă constituit de SC „Eforie" SA, autoarei sale, SC" W." SRL, drept care a trecut în patrimoniul ei odată cu dobândirea activului„V.M.".
Or, tocmai acest drept de folosinţă constituie titlul impus de Legea nr.50/1991 republicată, pentru a se putea dispune eliberarea unei autorizaţii de construcţii sau transformări ale construcţiilor existente. Legea a înţeles prin noţiunea de „titlu", temeiul juridic al deţinerii terenului pe care urmează a se ridica sau transforma o construcţie, care poate fi şi altul decât dreptul de proprietate.
De altfel, la data obţinerii autorizaţiei de construire nr.172/ 30.08.1999 de către SC „RWR E." SRL, reclamanta SC „Eforie" SA, nu era proprietara terenului aferent braseriei „V.M.", deoarece dreptul său de proprietates-a născut la 20 septembrie 1999 când a obţinut certificatul de atestare seria M nr.080749, iar în temeiul art.3 din HG nr.839/1991 era obligată ca în termen de 15 zile de la obţinerea certificatului de proprietate să anunţe cumpărătorul activului, pentru ca acesta să-şi poată manifesta opţiunea de cumpărare, ceea ce însă nu a făcut.
În aceste condiţii, susţinerea reclamantei în sensul că era necesar acordul său pentru refacerea construcţiei braseriei, este lipsită de suport juridic.
Cât priveşte invocarea „excepţiei nulităţii absolute" a autorizaţiei de construcţie nr.172/ 30.08.1999 de către reclamanta SC „Eforie" SA prin notele scrise depuse la dosar în termenul de pronunţare, Curtea va reţine că nu este vorba de o excepţie de ordine publică în sensul dispoziţiilor art.306(2) Cod procedură civilă, deoarece pe de o parte motivele invocate au fost dejaanalizate în fazele procesuale parcurse, ele vizând anulabilitatea autorizaţiei conform cadrului procesual stabilit prin acţiunea cu care reclamanta a investit instanţa, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada încălcării nici unei norme imperativecare ar putea atrage nulitatea absolută.
În consecinţă,în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art.3303şi art.314 Cod procedură civilă, recursul în anulare va fi admis, iar Decizia nr.89/CA/ 2001 casată, în sensul că se va respinge recursul formulat de reclamanta SC „Eforie" SA împotriva sentinţei civile nr.103/CA/2001 pronunţată de Tribunalul Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr.89/CA din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată, în sensul că respinge recursul declarat de SC „Eforie" SA, Eforie-Nord împotriva sentinţei civile nr.103/CA din 19 iunie 2001 a Tribunalului Constanţa.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 670/2002. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 675/2002. Contencios. Anulare H.G. Recurs → |
|---|
