CSJ. Decizia nr. 849/2002. Contencios. Anulare Ordin M.C.C. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.849
Dosar nr.2412/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Culturii şi cultelor împotriva sentinţei civile nr.640 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Ministerul Culturii şi Cultelor prin consilierul juridic A.G. şi intimata-reclamantă B.L.A. personal şi asistată de avocatul I.I.
Procedura completă.
După prezentarea referatului cauzei, reprezentanta recurentului a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru şi timbrul judiciar datorate.
Apreciind pricina în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul în fond, părţilor.
Reprezentanta recurentului a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, detaliind motivele de casare expuse în scris.
Avocatul intimatei a formulat oral concluzii în sensul respingerii recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată şi a depus, în acest sens, concluzii scrise şi chitanţa de plată a onorariului avocaţial.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 martie 2001 reclamanta B.L.A. a chemat în judecată Ministerul Culturii şi Cultelor, solicitând anularea Ordinului nr.122 din 15 februarie 2001, prin care a fost eliberată din funcţie şi reintegrarea sa în funcţie.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că ordinul a fost dat cu încălcarea prevederilor art.92 din Legea nr.188/1999.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.687 din 24 mai 2001 a respins acţiunea reţinând că în cadrul ministerului a avut loc o reducere de personal, ca urmare a reorganizării instituţiei.
Prin Decizia nr.744 din 26 februarie 2002 Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a admis recursuldeclarat de reclamantă, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru ca instanţa să verifice dacă aceasta avea calitatea de funcţionar public.
Judecând cauza, în fond după casare, instanţa de trimitere, prin sentinţa civilă nr.640 din 18.06.2002 a admis contestaţia formulată de B.L.A., a anulat ordinul atacat şi a dispusreintegrarea acesteia în funcţia anterioară şi a obligat pârâtul la plata sumei de 37.820.188 lei despăgubiri băneşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Culturii şi Cultelor, susţinând că:
- instanţa a admis cererea de despăgubiri fără a o pune în discuţia părţilor, depăşind astfel cadrul procesual al investirii sale, cererea fiind şi tardivă;
- instanţa de trimitere a făcut o aplicare greşită a legii, atunci când a soluţionat cauza, atât în temeiul Legii nr.188/1999 şi a Legii nr.29/1990, cât şi a Codului Muncii;
- în mod greşit instanţa de trimitere a apreciat ca neopozabilă reclamantei invocarea de către pârâtă a reorganizării Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici;
- instanţa de fond, după casare, nu s-a pronunţat asupra mijloacelor de apărare ale pârâtei.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs, potrivit căruia instanţaa acordat „plus petita", în ce priveşte cererea completatoare a reclamantei, prin care solicită despăgubiri, acesta urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Întrucât prima hotărâre a fost casată total, cauza fiind trimisă spre o nouă judecată, părţile vor avea o nouă zi de înfăţişare, iar potrivit art.132 Cod procedură civilă, reclamantul îşi va putea întregi sau modifica cererea.
Invocarea de către recurent şi a tardivităţii cererii completatoare, urmează a fi respinsă întrucât prevederile art.132 Cod procedură civilă fac referire la prima zi de înfăţişare nu şi la „prima fază de soluţionare a procesului", cum greşit susţine recurentul.
Cu privire la aşa-zisa „aplicare greşită" a prevederilor legii, recurentul confundă atribuirea de către Legea nr.188/1999 a competenţei de soluţionare a litigiilor în care sunt implicaţi funcţionari publici, instanţelor de contencios administrativ, cu aplicarea Legii cadru nr.29/1990 privind contenciosul administrativ.
Legea funcţionarilor publici are în vedere dubla calitate a persoanei vătămate printr-un act de autoritate, aceea de salariat şi funcţionar public, în timp ce Legea nr.29/1990 protejează orice persoană vătămată printr-un act administrativ.
Având în vedere această dublă calitate, Legea nr.188/1999 a prevăzut completarea cu dispoziţiile Codului Muncii, care reprezintă dreptul comun în materie.
De altfel, însuşi recurentul în toate întâmpinările depuse a făcut referire la dispoziţiile art.130 lit."a" din Codul muncii atunci când a avut interesul să susţină că selecţionarea salariaţilor în cazul restructurării este atributul exclusiv al conducerii.
Recurentul a reţinut greşit că instanţa nus-ar fi pronunţat asupra unui mijloc de apărare, respectiv asupra împrejurării pentru care ministerul nu s-a adresat Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care era „practic desfiinţată".
Dispoziţiile art.92 din Legea nr.188/1999, cuprind îndeplinirea cumulativă a două condiţii pentru încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici: restructurarea posturilor ca urmare a reorganizării instituţiei şi refuzul ofertei făcută funcţionarului public de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Cum în speţă nu s-a făcut o astfel de ofertă, în mod corect instanţa de fond a anulat ordinul emis nelegal.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâta se va respinge ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Culturii şi Cultelor, împotriva sentinţei civile nr.640 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimata B.L.A.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 848/2002. Contencios. Anulare certificat de... | CSJ. Decizia nr. 851/2002. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
