CSJ. Decizia nr. 865/2002. Contencios. Recurs anulare decizie M.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.865
Dosar nr.695/2002
Şedinţa publică din 4 martie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de SC „D.R.P.". SRL împotriva sentinţei nr.264/F din 11 decembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă reprezentată de avocatul C.A.Z. precum şi intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de consilierul juridic E.B.
Procedura completă.
Avocatul C.A.Z. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacată şi în fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, depunând în susţinerea motivelor de recurs note scrise.
Consilierul juridic E.B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 octombrie 2001 reclamanta SC „D.R.P". SRL a chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanţelor Publice solicitând anularea în parte a deciziei nr.1371/ 11.09.2001 în ce priveşte calculul şi plata majorărilor de întârziere în sumă de 1.669.817.577 lei.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că în anul 1998 a efectuat trei importuri de utilaje ca aport la capitalul social, beneficiind de exceptarea de la plata taxelor vamale şi T.V.A. conform art.6 lit.b din OG nr.3/1992, însă organele vamale în mod eronat au constatat ulterior că societatea nu beneficia de aceste facilităţi vamale, sens în care a dispus prin actele constatatoare obligarea sa la plata de TVA şi majorări de întârziere aferente.
Curtea de Apel Braşov – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ prin sentinţa nr.264/F din 11 decembrie 2001 a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că societatea reclamantă a efectuat 3 importuri în anul 1998, cu regim de scutire de plată de taxe vamale cât şi T.V.A., însă în urma unui control vamal ulterior operaţiunilor, organele vamale au stabilit că societăţii reclamante i-au fost aplicate în mod greşit dispoziţiile art.6 lit.A/K 7 din OG nr.3/1992, abrogate, aceasta datorând TVA şi majorări de întărziere calculate de la data înregistrării declaraţiei vamale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC „D.R.P.". SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă.
În esenţă, criticile sentinţei instanţei de fond, vizează interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale, în sensul că instanţa a reţinut că obligaţia de plată a TVA ia naştere numai în momentul înregistrării declaraţiei vamale, dată de la care obligaţia devine exigibilă conform art.11 şi 12 din OG nr.3/1992, contrar prevederilor punctului V alin. ultim din anexa la Ordinul Ministerului Finanţelor nr.1566/1995 care stabilesc că la expirarea termenului de 7 zile curg majorări de întârziere atât conform OG nr.26/1993 cât şi OG nr.3/1992.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Ordonanţa de Guvern nr.3/1992 art.11, se aplică pentru cazul în care obligaţia de plată a TVA este stabilită chiar în declaraţia vamală, care este acceptată şi înregistrată de organul vamal. Or, în speţă, obligaţia de plată a TVA nu a fost stabilită prin declaraţia vamală acceptată şi înregistrată, ci a fost stabilită ulterior prin actul constatator.
În această ipoteză, sunt aplicabile dispoziţiile pct.V alin.1 din anexa la Ordinul M.F. nr.1566/1995 care prevăd că actul constatator produce efecte juridice ca şi declaraţia vamală în detaliu, după încasarea sau restituirea diferenţelor constatate.
Potrivit art.158 din Codul Vamal, debitorul datoriei vamale ia cunoştinţă despre cuantumul unor diferenţe ulterioare pe baza actului constatator încheiat de autoritatea vamală.
Aceste acte constatatoare au fost reglementate de Ordinul Ministrului Finanţelor nr.1566/1995, prin care se aprobă modelul documentului Act constatator privind taxele vamale şi alte drepturi cuvenite bugetului şi în care se prevede că diferenţele de încasat privind taxale vamale, comisionul vamal şi alte taxe, se plătesc în termen de 7 zile de la data comunicării actului constatator.
Aşadar, majorările de întârziere pentru debitele stabilite prin actele constatatoare se calculează de la prima zi lucrătoare după expirarea termenului de 7 zile prevăzut de actul constatator şi nu de la momentul întocmirii declaraţiei vamale.
Având în vedere prevederile actelor normative incidente, atât în cazul obligaţiilor taxelor vamale şi al TVA stabilite printr-un act constatator emis de organele vamale, majorările de întârziere curg după împlinirea termenului de 7 zile de la comunicarea actului constatator, moment de la care se aplică art.34 din OG nr.3/1992, privind majorările de întârziere.
În raport de cele ce preced, recursul se vădeşte fondat şi urmează a fi admis, casată sentinţa atacată, anulată Decizia nr.1371/ 11.09.2001 a Ministrului Finanţelor Publice şi pe cale de consecinţă exonerarea reclamantei de la plata majorărilor de întârziere în sumă de 1.669.817.577 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SC „D.R.P.". SRL împotriva sentinţei nr.264/F din 11 decembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond admite acţiunea reclamantei SC „D.R.P.". SRL.Anulează Decizia nr.1371 din 11 septembrie 2001 a Ministerului Finanţelor Publice şi exonerează reclamanta de plata sumei de 1.669.817.577 lei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 864/2002. Contencios. Recurs anulare ordonanta... | CSJ. Decizia nr. 866/2002. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
