CSJ. Decizia nr. 863/2002. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.863
Dosar nr.190/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea în nume propriu şi al Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr.156/F/C din 10 octombrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat recurenţii-pârâţi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea reprezentată de consilierul juridic R.M., Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de consilierul juridic E.B., precum şi intimata-reclamantă SC „Cet Govora" SA Râmnicu-Vâlcea reprezentată de consilierul juridic R.D.
Procedura completă.
Consilierul juridic R.M. a solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în scris la dosar, casarea sentinţei atacate şi în fond respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Consilierul juridic E.B. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi în fond respingerea acţiunii, reclamanta nebeneficiind de prevederile art.12 din OG nr.17/2000.
Consilierul juridic R.D. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe data de 5 septembrie 2001 la Curtea de Apel Piteşti reclamanta SC CET GOVORA din Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Vâlcea solicitând anularea în parte a deciziei nr.1152/ 25.07.2001 emisă de M.F., cu privire la TVA în sumă de 437.891.308 lei şi a cheltuielilor bancare privind comisioane bancare în sumă de 28.962.797 lei, precum şi anularea în parte a procesului verbal nr.2108/ 28.05.2001 în ceea ce priveşte suma de 437.891.308 lei reprezentând TVA deductibil, precum şi suma de 28.962.797 lei, cheltuieli pentru comisioane bancare.
În motivarea acţiunii recurenta a învederat că prin procesul-verbal de control s-a constatat că suma de 414.764.134 lei, constituind TVA aferentă comercializării unor produse la un preţ inferior preţului de achiziţie, nu este deductibilă, iar suma de 23.962.797 lei (ambele totalizând 437.891.308 lei), reprezentând TVA deduse din evidenţa contabilă a societăţii întrucât reprezintă lucrări de investiţii, nu poate fi admisă pe considerentul că reprezintă garanţii reţinute şi nevirate furnizorilor de prestări de servicii.
Instanţa sesizată, prin sentinţa nr.156/F/C din 10 octombrie 2001 a admis în parte acţiunea introdusă şi a anulat în parte actele administrative atacate şi anume, pentru suma de 437.891.308 lei, respingând cererea privind suma de 28.962.797 lei.
Prin considerentele sentinţei pronunţate s-a stabilit, cu privire la suma de 23.165.174 lei, că reclamanta avea dreptul la deducerea garanţiilor la data încheierii procesului verbal de recepţie definitivă sau la data încasării acelor garanţii – reţinute de către prestator – iar nu de la data facturării sumelor achitate pentru lucrările efectuate. Întrucât însă între părţi a intervenit o compensaţie a acestei sume cu suma egală datorată pentru serviciile prestate, ceea ce ar împiedica repetiţia plăţii de către furnizor, datoria acestuia apare ca fiind stinsă, şi deci efectuarea plăţii (restituirea garanţiei) atrage exigibilitatea şi deducerea taxei pe valoarea adăugată.
În ce priveşte suma de 414.746.134 lei, prima instanţă a stabilit că reclamanta a livrat sodă caustică la extern prin intermediul unui comisionar, la un preţ de vânzare inferior costului de achiziţie şi, drept urmare, s-a recalculat TVA. Dat fiind însă că operaţiunea de export este supusă cotei zero recalcularea TVA nu este admisibilă în situaţia dată.
În sfârşit, referitor la suma de 28.962.797 lei, reprezentând cheltuieli cu comisioanele bancare, prima instanţă a constatat că acestea nu sunt deductibile deoarece nu îndeplinesc condiţiile impuse de lege cu privire la existenţa documentelor justificative, copiile extraselor de cont ale băncii comisionarului neavând acest caracter.Sentinţa a fost recurată de către Direcţia Generală a Finanţelor Pulice.
Prin motivele de casare formulate în scris, a fost criticată soluţia dată sub următoarele aspecte:
1. Compensarea efectuată între reclamantă şi furnizorul lucrărilor executate nu satisface condiţiile de exigibilitate prevăzute de lege, garanţia de bună executare a lucrărilor reţinută din preţ de către furnizor operând până la recepţia definitivă a lucrărilor, astfel încât până atunci nu poate fi vorba de o datorie lichidă şi exigibilă.
2. Cu privire la suma de 437.891.308 lei, în situaţia în care nus-ar recalcula TVA dedusă, s-ar realiza o îmbogăţire fără justă cauză.
Criticile sunt nefondate.
Compensarea debitelor constituie un mod legal de stingere a obligaţiilor, fiind prevăzută şi reglementată prin dispoziţiile Secţiunii a IV-a din Capitolul VIII a Titlului III din Codul Civil şi de asemenea preluată şi aplicată în materii speciale, cum ar fi aceea a executării creanţelor bugetare.
Operând deci o desocotire legală între reclamantă şi furnizor cu privire la valoarea garanţiilor reţinute de către furnizor, prima este îndreptăţită să solicite deducerea TVA achitată întrucât suma a ieşit din patrimoniul său.
Este de observat, în plus că nu există nici o prevedere legală având valoarea unei norme de ordine publice care să sancţioneze cu nulitate efectuarea compensării, astfel că nu se vede nici din acest punct de vedere vreun temei de natură să paralizeze/vicieze actul încheiat.
Faptul că reclamanta s-ar fi privat, prin propria sa voinţă de o garanţie este o altă chestiune, care excede cadrul prezentului litigiu. În orice caz, pierderea garanţiei constituite nu are nici o consecinţă cu privire la dreptul de a solicita şi obţine, de va fi cazul, repararea prejudiciului suferit, în termenele şi după distincţiile anume prevăzute de lege, singura consecinţă negativă fiind autoprivarea de beneficiul garanţiilor în procesul de dezdăunare şi executare silită, ceea ce, de asemenea, este în afara acestui proces.
3. În ce priveşte suma de 414.746.134 lei, instanţa de fond a reţinut că pentru operaţiunea de vânzare efectuată în speţă, taxa pe valoare adăugată este zero şi deci nu ar fi incidente dispoziţiile art.10.10 din Normele de aplicare a OUG nr.17/2000.
Este adevărat că, în ipoteza cotei zero la TVA în cazul exportului de mărfuri, nu se pune problema deductibilităţii taxei, doarece aceasta nu s-a plătit ca efect al legii.
Sub acest aspect soluţia dată se vădeşte legală şi temeinică, neputându-se proceda la recalcularea TVA atunci când aceasta, prin beneficiul legii nu s-a plătit.
Este locul totuşi a se observa că în speţă s-ar putea ca ceea ce a fost vizat de către organul de control – deşi modul de formulare a constatărilor nu impune o concluzie certă şi limpede – este deducerea, considerată ca greşit făcută, a taxelor aplicate la achiziţionarea mărfurilor exportate dobândite de la producător.
Or, întrucât această problemă pare să se fi situat în afara preocupărilor atât ale organelor fiscale, dar mai ales ale instanţei, se va putea declanşa, dacă va fi apreciat ca util, un nou control, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de considerentele de mai sus şi cu precizările aduse, recursul declarat în cauză se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea în nume propriu şi al Ministerului Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr.156/F/C din 10 octombrie 2001 a Curţii de Apel Piteşti – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 911/2002. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 862/2002. Contencios. Recurs anulare... → |
|---|
