CSJ. Decizia nr. 867/2002. Contencios. Refuz raspuns cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.867
Dosar nr.2434/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de E.G. împotriva sentinţei nr.232 din 12 iulie 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia Contencios Administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul-reclamant E.G. prin procurator fără studii juridice, precum şi intimatul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării reprezentat de consilierul juridic D.C.S., lipsind intimata-pârâtă– ministrul Educaţiei şi Cercetării.
Procedura completă.
Procuratorul recurentului-reclamant a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, depunând în susţinerea motivelor de recurs, note scrise.
Consilierul juridic D.C.S. a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe data de 10 iunie 2002 reclamantul E.G. a chemat în judecată Ministerul Educaţiei şi Cercetării, precum şi pe ministrul titular, pentru a fi obligaţi să-i răspundă la cererea sa înregistrată la minister pe data de 26 martie 2002.
În motivarea acţiunii reclamantul a învederat că a solicitat prin menţionata cerere ca ministerul să trimită un reprezentant pentru a ancheta la faţa locului măsura de desfiinţare a Şcolii cu clasele I-IV Tunarii Noi, fără să existe un ordin al ministerului în acest sens sau al Inspectoratului şcolar judeţean Dolj.
Instanţa investită, prin sentinţa nr.232 din 12 iulie 2002, a respins acţiunea pe considerentul că reclamantul nu a dovedit existenţa unui drept subiectiv care să fi fost încălcat, precum şi că i s-a răspuns sus-numitului prin mai multe adrese: nr.828/2002, nr.511/11.04.2002, nr.511/ 3.07.2002.
Sentinţa a fost recurată de reclamant.
Prin motivele de casare scrise, recurentul a arătat că nici una dintre adresele la care se referă instanţa de fond nu a fost trimisă de minister, ci de I.S.J. Dolj, precum şi că instanţa nu i-a pus în vedere şi nici nu i-a acordat cuvântul pentru a solicita administrarea de probe.
Recursul este nefondat.
Din materialul probator existent la dosarul cauzei rezultă că pentru anul şcolar 2001-2002 reclamantul, învăţător la Şcoala Tunarii Noi, a fost detaşat, la cerere, la Şcolara Tunarii Vechi, localitate în care domiciliază. Pe postul rezervat reclamantului a fost încadrat, ca suplinitor, fiul acestuia, E.M., student în anul IV la cursurile de zi a unei facultăţi din Bucureşti, şi care neputând fi prezent zilnic la şcoală, orele de curs îi erau susţinute, sporadic, de către tatăl său, reclamantul din cauză, fără ca inspectoratul să fi avut cunoştinţă de acest lucru.
Din cauza disfuncţionalităţilor astfel create, care afectau procesul de instruire al copiilor, la sesizările repetate ale părinţilor acestora, consiliul local Poiana Mare a solicitat Inspectoratului şcolar judeţean Dolj, avizul pentru mutarea temporară a elevilor – până la sfârşitul anului şcolar la Şcoala cu clasele I –VIII din Tunarii Vechi, obligându-l totodată să asigure un mijloc de transport pentru elevi.
În adresele emise de către I.S.J. atât reclamantului cât şi Ministerului Educaţiei şi Cercetării s-a precizat că şcoala cu clasele I-IV din Tunarii Vechi nu s-a desfiinţat şi că începând cu data de 01 septembrie 2002 reclamantul urmează să revină la vechiul loc de muncă.
În ce priveşte criticile aduse de către recurent, se constată următoarele:
Ministerul i-a răspuns direct petentului prin adresa nr.511/ 03.07.2002 şi, pe de altă parte a dat dispoziţii inspectoratului să ancheteze cele semnalate, dispoziţie care a fost adusă la îndeplinire, iar rezultatele comunicate atât ministerului cât şi petentului.
Ministerul nu avea obligaţia de a executa întocmai solicitarea petentului, deplasând o comisie la faţa locului, având latitudinea de a aprecia care este cea mai eficientă modalitate de verificare, potrivit competenţelor sale.
Prin urmare, nu numai că nu s-adat curs cererii formulate în procedură prealabilă, dar rezultă din probe că s-a făcut o anchetă judicioasă şi că rezultatele acesteia au fost comunicate petentului.
Potrivit dispoziţiilor art.156 din Codul de procedură civilă, instanţa poate acorda o amânare pentru lipsă de apărare temeinic motivată, iar în cauză s-a apreciat, în mod judicios, că nu era cazul acordării acestui termen, cunoscând faptul că reclamantul avusese suficient timp la dispoziţie pentru a-şi angaja un apărător, iar situaţia în cauză nu impunea cu necesitate angajarea unui apărător.
Pe de altă parte, contrar celor afirmate de către recurent, acestuia i s-a acordat cuvântul la fond, astfel cum rezultă din practicaua sentinţei, iar în susţinerile sale a reiterat cererea de obligare a ministerului de a cerceta prin organe proprii, cele semnalate.
În sfârşit, este de observat că reclamantul nu a pretins şi cu atât mai puţin nu a făcut dovada unui drept personal recunoscut de lege, care să-i fi fost încălcat, situaţie în care demersul său poate avea cel mult caracterul unui contencios obiectiv care însă, potrivit sistemului nostru de drept, nu deschide accesul la jurisdicţia contenciosului administrativ.
Faţă de consideentele mai sus expuse, recursul declarat în cauză se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, menţinându-se sentinţa pronunţată de prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de E.G. împotriva sentinţei nr.232 din 12 iulie 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia Contencios Administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 866/2002. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... | CSJ. Decizia nr. 870/2002. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
