CSJ. Decizia nr. 954/2002. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.954
Dosar nr.2544/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Primăriamunicipiului Tecuci împotriva sentinţei civile nr.44 din 4 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă Primăria municipiului Tecuci, judeţul Galaţi, prin consilierul juridic C.A., precum şi intimatul pârât Ministerul Finanţelor Publice, prin consilierul juridic V.C.S.
Procedura completă.
Curtea, în prealabil, a cerut reprezentantuluirecurentei reclamante să facă precizări, faţă deîmprejurarea că reclamanta a declarat recurs atât împotriva încheieriidin Şedinţa publică din 4 aprilie 2002, cât şi împotrivasentinţei civile nr.44 din 4 aprilie 2002.
Consilierul juridic a arătat că, iniţial, s-a formulat recurs împotriva încheierii din 4 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, în temeiul dispoziţiilor art.268 alin.3 din Codul de procedură civilă, iar ulterior şi împotriva sentinţei civile nr.44 din 4 aprilie 2002.
La cerereainstanţei a precizat că dezbaterile au avut loc în şedinţa publicăde la 1 aprilie 2002, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 4 aprilie 2002, când instanţa şi-aintitulat hotărârea „încheiere", iar ulterior, şi-a îndreptat greşeala, intitulând-o „sentinţă civilă". În această situaţierămâne valabil recursuldeclarat împotriva sentinţei civile nr.44 din 4 aprilie 2002.
Susţinând recursul, consilierul juridic a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi pe fond admiterea acţiunii, arătând că potrivit art.169 din OG nr.61/2002, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2003, TVA datorat bugetului de stat şi penalităţile aferente se anulează.
Consilierul juridic V.C.S. asolicitat respingerea ca nefondat a recursului, precizând că pentru operaţiunile desfăşurate, primăria era obligată să plătească TVA.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a pus concluzii de respingere a recursului, instanţa de fond reţinând în mod corect că pentru activitatea de închiriere şi concesionare de terenuri, autoritatea publică locală datorează TVA.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Primăria Tecuci a solicitat prin acţiunea în contencios administrativ, anularea deciziei nr.2024 din 13 decembrie 2001, emise de Ministerul Finanţelor Publice, ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea acţiunii, reclamanta aarătat că prin procesul-verbal nr.25712 din 8 octombrie2001, întocmit de Direcţia de Control Fiscal din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Galaţi s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a sumei de 805.832.883 lei, reprezentând TVA şi majorări de întârziere, precum şi plata unei amenzi contravenţionale de 1.000.000 lei.
A mai arătat că a solicitat şi reverificarea, prin expertiză contabilă, a sumelor reprezentând obligaţia de plată, precum şi suspendarea plăţii, până lasoluţionarea acţiunii, conform art.10 dinOG nr.11/1996, modificată şi completată prin OG nr.53/1997 şi OUG nr.113/1999.
A menţionat că perioada supusă controlului a fost cuprinsă între 1 august 1996 – 32 august 2001,iar suma de805.832.883 lei reprezintă TVA şi majorări de întârziere pentru venituri obţinute din închirieri de terenuri pentru tonete, concesionarea de teren pentru construireade locuinţe, garaje, spaţii comerciale, închirieri de teren arabil, precum şi pentru vânzarea de bunuri ale fostului CAP Voinţa – Tecuci.
A susţinut, că pârâtul, prin Decizia emisă, a încălcat prevederile Legii nr.72/1996 şi Legii nr.189/1998, în sensul că veniturile provenite din activităţile indicate constituie venituri ale bugetelor locale şi se varsă la aceasta, fiind considerate activităţi administrative specifice primăriilor, în scopul autofinanţării şi nu pentru obţinerea de profit.
Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa civilă nr.44 din 4 aprilie 2002, a respins ca nefondată acţiunea, şi a menţinut procesul-verbal nr.25712 din 8 octombrie 2001 întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi – Direcţia Controlului Fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor OG nr.17/2000 şi ale Normelor sale de aplicare, în sfera de aplicare a TVA se cuprind operaţiunile cu plată,precum şi cele asimilate acestora, cum ar fi prestările de servicii,prin prestări de serviciiînţelegându-se oriceactivitate desfăşuratăde un contribuabil şi care potavea ca obiect „închirieri de bunuri".
A mai reţinut că instituţiile publice, altele decât cele prevăzute la art.3 lit.d din OG nr.17/2000, în situaţia realizării de venituri impozabile din operaţiuni impozabile cum sunt închirieri, concesionări, vânzări, intră în sfera de aplicare a TVA, având obligaţia de a le evidenţia distinct pentru a se permite determinarea TVA, cu atât mai mult cu cât veniturile realizate din astfel de operaţiuni depăşesc 50 milioane lei anual.
A reţinut, totodată, că ulterior controlului, reclamanta a devenit plătitoare de TVA, începând cu data de 21 octombrie 2001, pentru exact aceleaşi operaţiuni pentru care pretinde că nu se încadrează în categoria de plătitori.
În ce priveşte amenda contravenţională, aceasta a fostînlăturată de instanţa de fond, dat fiind că, prin chiar Decizia Ministerului Finanţelor s-a dispus sesizarea instanţei de drept comun, pentru soluţionareacontestaţieisub acest aspect.
În fine, a reţinut că nu se mai poate pune problema suspendării obligaţiei de plată, ea nefiind solicitată peparcursul litigiului, iar prin pronunţarea unei soluţii pe fondul cauzei, această cerere a rămas fără obiect.
Împotrivaacestei sentinţe reclamanta adeclarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, următoarele:
Primăria Tecuci, ca organ al administraţiei publice locale, conform Legii nr.215/2001, nu poate fi catalogată nicica agent economic şi nici contribuabil.
Închirierea şi concesionarea unor terenuri aflate în administrarea consiliului local nu sunt activităţi de prestare de servicii, ci activităţi administrative în baza hotărârilor consiliului local, care vin în sprijinul contribuabililor.
La data controlului nu exista un cadru legal care să reglementeze cu claritate şi temeinicie plata TVA de către instituţiile publice.
Recursul este nefondat.
Prin Hotărârea Guvernului nr.401 din 9 mai 2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, la art.2 pct.1.3 se prevede că, prinprestări de servicii, în sensul taxeipe valoarea adăugată, se înţelege orice activitate desfăşurată de un contribuabil, care nu constituie livrare de bunuri mobile sau transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile. La astfel de activităţi sunt enumerate în continuare, cu titlu exemplificativ şi închirierile de bunuri şi concesiunile (lit.d şi i).
Este adevărat că în art.3 lit.d din OG nr.17/2000 se prevede că nu intră în sfera de aplicare a TVA operaţiunile de livrări de bunuri şi prestări de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuată de instituţiile publice pentru activităţile lor administrative, sociale,educative, de apărare, ordine publică şi siguranţa statului,culturale şi sportive.
În alin.2 şi 3 se menţionează însă în mod expres că persoanele juridice de mai sus, sunt supuse TVA, dacă realizează direct sau prin unităţi subordonate alte operaţiuni impozabile decât cele menţionate la alineatul precedent.
Pentru a se înlătura orice dubiu cu privire la sfera de aplicare a TVA, Hotărârea Guvernului nr.401/2001, la pct.2.3 prevede:„Contribuabilii prevăzuţi la art.3 li.a-d intră în sfera deaplicare a TVAdacă realizează direct sau indirect prin unităţi subordonate operaţiuni impozabile cum sunt ... e) prestări de servicii".
Din textulactelornormative menţionate rezultă expres că, în dobândirea calităţii de plătitor de TVA, deesenţă este operaţiunea, nu calitatea contribuabilului.
De altfel, în art.2 din OUG nr.17/2000 şi în Normele de aplicare se arată în mod expres căsfera deaplicare a TVA se cuprind operaţiunile de plată, precum şi cele asimilate acestora, efectuate de contribuabili, de omanieră independentă.
Pe de altă parte, concesionarea şi închirierea bunurilor proprietatea municipiului este încadrată de Hotărârea Guvernului nr.512/1998 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OG nr.3/1992 la categoria prestări servicii, pentru că au regimul unei prestaţii în care partea beneficiară achită periodic o sumă de bani ca preţ alconcesionării sau închirierii.
Este deci o activitate cu caracter economic care aduce venit. Împrejurarea că aceste venituri sunt venituri proprii ale bugetelor unităţilor administrativ teritoriale nu excludeobligaţia de plată a TVA, atâta timp cât realizează direct sau prin unităţi subordonate operaţiuniimpozabile.
În concluzie, faţă de cele ce preced, se constată că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, iar recursuldeclarat în cauză este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Primăriamunicipiului Tecuci, judeţul Galaţiîmpotriva sentinţei civile nr.44 din 4 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 953/2002. Contencios. Anulare decizie M.F.... | CSJ. Decizia nr. 955/2002. Contencios. Anulare decizie M.F.... → |
|---|
