CSJ. Decizia nr. 1029/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1029/2003
Dosar nr. 2659/2002
Şedinţa publică din 14 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 septembrie 2002, la Curtea de Apel Timişoara, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice (delegaţie de reprezentare nr. 584727 din 21 august 2002), a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 200 a Curţii de Apel Timişoara, solicitând casarea sentinţei, pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii, recurenţii au precizat că în mod greşit, s-a admis acţiunea în contencios administrativ de Consiliul Local Arad, exonerîndu-l de plata către bugetul de stat a sumei de 4.569.109.933 lei, reprezentând T.V.A. şi 5.905.824.172 lei, majorări de întârziere aferente T.V.A.
Aceasta, întrucât actele administrative întocmite în cauză, respectiv procesul-verbal de control din 5 septembrie 2001, întocmit de Direcţia Controlului fiscal Arad, Decizia nr. 1809 din 8 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, sunt acte legale.
În cauză, se precizează că în perioada 1 august 1996 – 31 iulie 2001, intimata Consiliul Local al municipiului Arad a realizat venituri din concesionarea unor terenuri, reţele de transport şi de distribuţie a energiei termice, transporturi publice, precum şi din concesionarea patrimoniului public, pentru administrarea şi întreţinerea fondului locativ, în baza prevederilor Legii nr. 50/1999, privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, Legii administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată şi a Legii nr. 219/1998, privind regimul concesiunilor, fără a colecta T.V.A. pentru aceste sume.
Întrucât prestarea de servicii (în speţă închirierea), concesionarea unor terenuri aparţinând domeniului public şi privat al statului, nu sunt operaţiuni rezultate din activitatea specifică autorizată, desfăşurată de intimată, aşa cum sunt ele prevăzute la art. 3 lit. d) din OG nr. 3/1992, republicată şi OUG nr. 17/2000, privind T.V.A.şi întrucât aceste venituri sunt superioare plafonului prevăzut de cele două acte normative sus/citate, intimata a fost obligată la plata T.V.A. şi penalităţile de întârziere prevăzute în procesul-verbal atacat în speţă.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 200 din 18 iunie 2002, pronunţată Curtea de Apel Timişoara, s-a admis acţiunea reclamantului Consiliul Local Arad împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad şi s-a anulat Decizia nr. 1809 din 8 noiembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi procesul-verbal nr. 22223 din 5 septembrie 2001, întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, privind obligarea reclamantului de a plăti la bugetul de stat, suma de 4.569.109.933 lei, reprezentând T.V.A. şi 5.905.824.172 lei, majorări de întârziere aferente acestei taxe.
Totodată, prin hotărârea atacată, pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantului, 10.353.000 lei, cheltuieli de judecată.
S-a reţinut de instanţă că deşi intimatul-reclamant a încasat venituri din concesionare sau închirierea unor bunuri aparţinând domeniului public sau privat al statului aflate în administrarea sa, intimatul-reclamant nu poate fi încadrat în categoria contribuabililor, conform art. 8 din OG nr. 3/1991 şi a art. 2 alin. (2) din OUG nr. 17/2000, nefiind menţionate consiliile locale – autorităţi ale administraţiei locale.
S-a considerat că activitatea intimatei este de natură administrativă şi sumele de bani realizate se înglobează ca venituri în bugetul local.
Instanţa a mai precizat că expertul contabil a constatat că veniturile în discuţie sunt colectate de intimatul-reclamant, în temeiul atribuţiilor sale administrative.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţei este întemeiat şi urmează a fi admis.
Este de necontestat că aşa cum rezultă din actele cauzei , Consiliul Local al municipiului Arad a realizat venituri din concesionarea unor terenuri, reţele de transport, de distribuţie a energiei electrice etc., venituri provenind din operaţiuni ce nu se cuprind în cele de reprezintă activitate specifică autorizată, aşa cum sunt ele circumscrise de art. 3 lit. d) din OG nr. 3/1992, republicată şi OUG nr. 17/2000.
Închirierea şi concesionarea de bunuri aparţinând domeniului public şi privat, nu se regăsesc la activităţile de administraţie publică, menţionată în secţiunea N – Administraţia publică din clasificarea activităţilor din economia naţională – C.A.E.N., aprobată prin HG nr. 656/1997.
Pe de altă parte, aşa cum rezultă din OUG nr. 17/2000, prestarea de servicii, în speţă, închirierea/concesionarea unor bunuri aparţinând domeniului public şi privat al statului, reprezintă operaţiuni impozabile din punct de vedere al T.V.A., operaţiuni ce sunt altele, decât cele prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. d), deci intră în sfera de aplicarea T.V.A., chiar dacă sunt efectuate de o instituţie publică, în speţă Consiliul Local al municipiului Arad.
Sumele încasate de intimata-reclamantă din concesionarea unor bunuri imobile aparţinând domeniului public şi privat al statului, reprezintă profit, cât timp se obţin beneficii (venituri) băneşti, operaţiunile fiind realizate sistematic.
Susţinerea instanţei că din această activitate nu se obţin venituri, vine în concordanţă cu altă afirmaţie din cuprinsul hotărârii, în sensul că veniturile obţinute intră în bugetul local.
Pe de altă parte, este greşită teza instanţei de fond că expertul a apreciat că operaţiunile în discuţie nu sunt purtătoare de T.V.A., această stabilire a naturii prestărilor de servicii, fiind obligatorie a fi făcută de instanţă, iar nu de expert.
Rezultă că în cauză, Consiliul Local al municipiului Arad, ca organ de specialitate al administraţiei locale, trebuia să se declare plătitor de T.V.A., pentru activităţile care îndeplinesc condiţiile unor operaţiuni impozabile şi să-şi organizeze o evidenţă gestională şi contabilă distinctă.
Urmează, deci, ca admiţându-se recursul declarat, să caseze hotărârea intimatului-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad, în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 200 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea.
Respinge recursul declarat de Consiliul Local Arad, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 283/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2429/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
