ICCJ. Decizia nr. 1034/2003. Contencios. Refuz aprobare a finantarii tratamentului în strainatate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1034
Dosar nr.3861/2003
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea deApel Bucureşti la 9 octombrie 2003, Ministerul Sănătăţii a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.1152 din 7 august 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând casarea acesteia şi respingerea acţiunii formulate de intimatul M.D. caneîntemeiată.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa nu a reţinut că până la data înregistrării recursului s-au depus la Ministerul Sănătăţii 55 de dosare întocmite pentru plecare la tratament în străinătate, din care24 sunt aprobate.
Mai mult că potrivit art. 5 din Ordinul nr. 149/2003 privindmetodologia de trimitere a unei categorii de bolnavi pentru tratament în străinătate, finanţarea se aprobă în limita bugetului aprobat iar pentru anul 2003 s-a alocat un fond de 16,5 miliarde lei din care a fost aprobată finanţarea pentru plecare la tratament în străinătate de14,85 miliarde lei.
Din această sumă deja s-a aprobat prinhotărârea de guvern emisă în luna iulie, finanţarea tratamentului în străinătate pentru M.C. cu 40.000 euro, astfel încât în prezent fonduriledisponibile sunt de aproximativ 3.000 euro.
Ca atare, Ministerul Sănătăţii fiind în imposibilitatea executării sentinţei civile nr. 1152/2003 din lipsă de fonduri s-a cerut admiterearecursului declarat.
Intimatul M.D. a formulat la 2 martie 2004o întâmpinare prin care subliniază că neîntemeiat este criticată sentinţa pronunţată de instanţa de fond. Mai mult se arată că Ministerul Sănătăţii nu a depus nici măcar lista priorităţilor aprobate, limitându-se să vehiculeze nişte cifre care prin ele însele nu spun nimic. Simpla citire a cazului aprobat nu epuizează suma alocată de la bugetul pentru tratamentul în străinătate, iar felul în care este prezentat recursul nu justifică refuzul de a-i fi acordate drepturile prevăzute de lege, punându-i-se astfel în pericol iminent nu sănătatea, ci viaţa.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că la 7 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ a pronunţat sentinţa civilă nr. 1152 prin care s-a admis acţiunea precizată, formulată de reclamantul M.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii şi Familiei. S-a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de aprobare a finanţării tratamentului în străinătate pentru reclamant şi a fost obligat pârâtul la emiterea acestei aprobări.
De precizat că prin acţiunea înregistrată la 4 iulie 2003, reclamantul M.D. a chematîn judecată Ministerul Sănătăţii, solicitând obligarea pârâtului, pe cale deordonanţă preşedinţială să suporte cheltuielile ce se impun cu intervenţia chirurgicală în străinătate, ce se impunepentru supravieţuirea sa.
La termenul din 23 iulie 2003 reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul prevederilor art.1 din Legea nr. 29/1990, arătând că în mod nejustificat autoritatea administrativă pârâta i-a respins cererea de aprobare a finanţării cheltuielilor necesare efectuării operaţiei pe cord deschis în valoare de 40.273,49 euro, deşi a urmat toate demersurile prevăzute de legislaţie şi a solicitat emiterea acestei aprobări.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a depus la Ministerul Sănătăţii, întreaga documentaţie prevăzută de O.M.S. nr.149/2003, rezultând că este grav bolnav, necesitând efectuarea de urgenţă a unei operaţii pe cord deschis într-o clinică din străinătate, iar pârâtultergiversează emiterea aprobării de finanţare limitându-i cu fiecare zi ce trece şansele de supravieţuire.
Instanţa de fond a reţinutca dovedită depunerea întregii documentaţii prevăzute de O.M.S.F. nr.149/2003 (prezentarea în faţa comisiilor medicale special constituite, atestareadiagnosticului şi a împrejurării că intervenţiachirurgicală nu poate fi efectuată în România, corespondenţa cu clinicile din străinătate, etc.). De altfel, pârâtul nici nu a invocat vreun moment lipsa vreunui document din dosarul reclamantului şi necontestând urgenţa efectuăriiintervenţieichirurgicale.
De altfel, reclamantul, a reţinut instanţa defond, deţine aprobarea comisiilor de specialitate din Ministerul Sănătăţii pentru efectuareatratamentuluiîn clinica de profil din Franţa.
A mai reţinut instanţa de fond că Decizia Ministerului Sănătăţii, ca act administrativ, nu a fost motivată nearătându-se criteriile obiective ale finalizării cu prioritateale altor dosare şi nefăcându-se dovada epuizării fondurilor.
Hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală astfel încât recursul declarat va fi respins.
Aşa după cum se poate constatat acţiunea de chemare în judecată s-a înregistrat la 4 iulie 2003 deci finanţarea pune în discuţie nu numai anul 2003 ci şi anul 2004 întrucât judecarea recursului declarat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr.1152 din 7 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti se face la 10 martie 2004.
Deci, pe de o parte actul administrativ de refuz al finanţării tratamentului în străinătate al reclamantului este nemotivat, nefăcându-se dovada certă şi obiectivă a acestui refuz şi pe de altă parte prin tergiversarea soluţionării cazului de faţă, cu implicaţii majore pentru sănătatea şi viaţa reclamantului, s-a trecut în anul 2004 când eventual se putea reevalua situaţia surselor de finanţare.
Constatându-se că refuzul Ministerului Sănătăţii de aprobare a finanţării tratamentului înstrăinătate pentru reclamant este nejustificat, că s-au respectat de instanţa de fonddispoziţiile art.1 din Legea nr.29/1990 cu referire şi la art. 34 din Constituţia României privind dreptul laocrotirea sănătăţii, se va respinge recursul declarat de Ministerul Sănătăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declaratMinisterul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 1152 din 7 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2793/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1035/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
