CSJ. Decizia nr. 1036/2003. Contencios. Anulare precizari M.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1036/2003
Dosar nr. 2685/2002
Şedinţa publică din 14 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 iunie 2001, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamantul Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 4 Bucureşti şi Ministerul Finanţelor, anularea Precizărilor nr. 41434 din 19 martie 2001, emise la 29 martie 2001 şi înregistrate la Trezoreria sectorului 4, la 30 martie 2001 şi recunoaşterea dreptului prevăzut de OG nr. 22/1995 şi OG nr. 1/2000, constând în rămânerea la dispoziţia sa, a sumelor realizate din încasările proprii, rezultate din taxele pentru examenele medico-legale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1093, pronunţată la 5 septembrie 2001, a admis acţiunea şi a anulat actele administrative solicitate, iar în urma recursului declarat de pârâţi, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1170, pronunţată la 26 martie 2002, a casat sentinţa, cu trimitere spre rejudecare, cu indicaţia de a se preciza de către reclamant, obiectul cererii în raport cu natura activităţii sale, precum şi cuantumul sumelor preluate de Trezoreria sectorului 4.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 781/2002, reclamantul precizând, potrivit art. 315 C. proc. civ. şi în raport cu obiectivul de casare, că solicită anularea Precizărilor nr. 41434/2001, emise de Ministerul Finanţelor Publice, numai cu privire la prestaţiile medico-legale şi că Trezoreria sectorului 4 i-a preluat din cont suma de 5.774.034.537 lei, plus diferenţa de prestaţie medico-legale, încasate în perioada ianuarie 2000 – septembrie 2001.
În motivarea cererii s-a învederat de către reclamant că prin Precizările Ministerului Finanţelor nr. 41434 din 29 martie 2001, emise în aplicarea OG nr. 32/2001, s-a inclus în categoria veniturilor cuvenite din fondurile speciale, şi sumele rezultate din taxele medico-legale prevăzute de OG nr. 1/2000, Ordinul Comun al Ministerului Sănătăţii nr. 549 din 6 iulie 2000 şi Ministerului Justiţiei nr. 1666 din 29 iulie 2000, în contradicţie cu prevederile OG nr. 32/2001, care prevăd că se fac venit la bugetul, statului sumele prevăzute de art. 3 din OG nr. 22/1992.
S-a mai susţinut că organele fiscale au dat o interpretare incorectă actelor normative ce reglementează o atare activitate, întrucât potrivit art. 26 alin. (4) din OG nr. 1/2000, sumele realizate din încasările proprii rămân la dispoziţia instituţiilor de medicină legală, în raport cu competenţa lor teritorială, urmând să fie utilizate pentru Fondul special de sănătate.
Pârâta Administraţia Finanţelor Publice, Trezoreria sectorului 4, a invocat excepţia privind lipsa calităţii sale procesuale pasive, precum şi a inadmisibilităţii acţiunii, întrucât la data introducerii acţiunii, 13 iunie 2001, suma pretinsă nu fusese solicitată, neexistând dreptul de restituire, ea fiind virată la Institutul de Medicină Legală, după introducerea acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 766, pronunţată la 4 septembrie 2002, a respins excepţia inadmisibilităţii şi neîndeplinirii procedurii administrative prealabile invocate de Ministerul Finanţelor, în legătură cu acţiunea, aşa cum a fost precizată în fond după casare, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 4 – Trezoreria Statului sectorului 4, cu privire la primul capăt de cerere din acţiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată în fond după casare, privind anularea parţială a Precizărilor Ministerului Finanţelor Publice nr. 41434 din 29 martie 2001.
A respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive în ceea ce priveşte restituirea sumelor virate cu O.P. nr. 990 din 27 decembrie 2000, O.P. nr. 462 din 28 septembrie 2001 şi a celor încasate directîn perioada 2000 – 30 septembrie2001.
Pe fond, a respins acţiunea reclamantului Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, privind toate capetele de cerere, astfel cum au fost iniţial formulate şi cele precizate în fond după casare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că într-adevăr Administraţia Finanţelor Publice a sectorului 4 – Trezoreria Statului sectorului 4, nu are calitate procesuală pasivă în legătură cu anularea parţială a Precizărilor Ministerului Finanţelor Publice nr. 41434 din 29 martie 2001, întrucât aceasta nu este emitenta actului.
Referitor la aceeaşi excepţie, precum şi cea referitoare la inadmisibilitatea acţiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile în legătură cu restituirea sumelor virate cu O.P. nr. 990 din 27 decembrie 2000, O.P. nr. 462 din 28 septembrie 2001 şi a celor încasate direct în perioada 2000 - 30 septembrie 2001, s-a reţinut că întrucât operaţiunile s-au derulat prin intermediul acesteia, este necesară menţinerea în cauză, pentru opozabilitatea hotărârii.
În legătură cu inadmisibilitatea acţiunii, instanţa a reţinut că reclamantul Institutul de Medicină Legalpa efectuat procedura reclamaţiei administrative prealabile, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, iar în ce priveşte cererea subsidiară cuantificată şi precizată în fond după casare, de restituire a sumelor de 12.644.615.254 lei, virate prin Trezorerie şi încasată direct de aceasta, a stabilit ca fiind o cerere subsidiară acţiunii principale, ea face obiectul analizei instanţei.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că reclamantul Institutul de Medicină Legală este conform OG nr. 1/2000, art. 5 pct. a, o unitate cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Sănătăţii, iar potrivit art. 6 alin. (1), activitatea sa este coordonată din punct de vedere administrativ, de acest minister, ca ordonator principal de credite.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 114/1992, de aprobare a OG nr. 22/1992, astfel cum a fost modificat prin OG nr. 109/1999, Fondul special de sănătate publică se constitue din venituri din activităţi proprii ale unităţilor finanţate, Institutul de Medicină Legală având obligaţia legală de a vărsa la bugetul de stat sumele încasate din aceste activităţi, rezultând că art. 26 din OG nr. 1/2000, invocat de reclamant, a fost abrogat implicit prin art. 16 din OG nr. 32/2001.
În legătură cu actul atacat, instanţa a reţinut că Precizările Ministerului Finanţelor Publice nr. 41434/2001 au fost emise în vederea evidenţierii veniturilor cuvenite fondurilor speciale, care şi-au încetat funcţionarea potrivit OG nr. 32/2001, pentru reglementarea unor probleme financiare în conturile de venituri corespunzătoare ale bugetului de stat şi că nu vatămă pe reclamant.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs reclamantul Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, susţinând, în esenţă, că instanţa a făcut o interpretare greşită a legii.
În motivarea recursului s-a susţinut că potrivit Legii nr. 459/2001, prin care s-a aprobat OG nr. 1/2000, privind organizarea activităţii şi funcţionarea institutelor de medicină legală, nu figurează şi anularea, modificarea sau abrogarea art. 26, aşa cum greşit reţine instanţa.
De asemenea, s-a mai arătat că prevederile OG nr. 32/2001, nu sunt aplicabile veniturilor provenite din prestaţii medico-legale, iar Ministerul Finanţelor le-a dat o interpretare greşită, atunci când a elaborat Normele Metodologice nr. 41434/2001, art. 1 lit. d), în baza cărora în mod abuziv le-a reţinut.
Recursul este nefondat.
Din analiza actelor dosarului, Curtea urmează să constate că instanţa de fond a apreciat în mod corect importanţa precizărilor, acestea nefăcând decât să indice modul de evidenţiere în conturile bugetare, a sumelor provenite din fondurile desfiinţate de OG nr. 32/2001.
Anularea precizărilor ar duce la blocarea unor sume de bani de care nu se va şti unde trebuie virate, în urma desfiinţării fondului care le acumula şi care în nici un caz nu vor putea fi restituite recurentei.
Susţinerea recurentei că reţinerea sumelor nu a avut nici o bază legală, având în vedere că art. 26 din OG nr. 1/2000, privind organizarea şi funcţionarea institutelor de medicină legală, instituia obligaţia ca sumele provenite din prestaţiile medico-legal să rămână la dispoziţia acestora, este justificată numai în parte, aceasta omiţând, însă, alin. (4) prin care se arată:
„sumele realizate din încasări proprii, rămân la dispoziţia instituţiilor de medicină legală, în raport cu competenţa lor teritorială, urmând să fie utilizate conform prevederilor legale, pe destinaţiile aprobate de Legea bugetului de stat, pentru Fondul special de sănătate".
Fondul special pentru sănătate a fost înfiinţat prin art. 3 din OG nr. 22/1992, aprobată prin Legea nr. 114/1992, aşa cum a fost modificat prin OG nr. 109/1999 şi care prevede printre sursele de constituire la lit. d), şi venituri din activităţile proprii ale unităţilor finanţate de la bugetul de stat, la Anexa 1 prevăzîndu-se ca surse, şi „ tarife pentru efectuarea expertizelor, constatărilor şi a altor lucrări medico-legale.
Rezultă că recurenta era obligată să verse sumele respective în Fondul special pentru sănătate, acestea urmând să fie aprobate spre cheltuiala instituţiei, prin intermediul bugetului de stat, situaţie prevăzută în mod expres, şi de Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 1658/2000, pentru aprobarea Normelor metodologice privind încheierea exerciţiului bugetar al anului 2000.
Cum instanţa de fond a făcut o analiză corectă a actelor normative aplicabile în speţă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Institutul de Medicină Legală Mina Minovici, împotriva sentinţei civile nr. 766 din 6 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşt, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1035/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1037/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
