CSJ. Decizia nr. 1133/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1133/2003
Dosar nr. 2774/2002
Şedinţa publică din 20 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.S. a solicitat anularea hotărârii nr. 41 din 26 iulie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi – Comisia Judeţeană, prin care i s-a respins cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că potrivit hotărârii nr. 88 din 22 iunie 1941, toţi evreii au fost strămutaţi din mediul rural; că, în ziua de 1 iulie 1941, tatăl său I.S. a fost trimis în lagărul de la Târgu Jiu, iar restul familiei a fost strămutată din Pungeşti, judeţul Vaslui, în Vaslui, în perioada 1941 - 1944.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 96 din 23 septembrie 2002, a respins acţiunea, întrucât reclamantul nu a făcut dovada cu acte oficiale că a fost strămutat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul, susţinând că potrivit actelor din dosar, în perioada 1941 – 1944 a fost strămutat din comuna Pungeşti, în Vaslui şi deci, beneficiază de dispoziţiile OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este fondat.
În adevăr, din Adeverinţa nr. A.303 din 11 decembrie 2001, eliberată de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România – Centrul pentru studiul istoriei evreilor din România, rezultă că în perioada iunie 1941 – 23 august 1944, reclamantul, născut la 2 iulie 1936, a fost strămutat din comuna Pungeşti, în Vaslui, unde i s-a stabilit domiciliu obligatoriu.
Or, potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, prin strămutare în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Aşadar, reclamantul beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât, potrivit actului oficial sus-menţionat, în perioada iunie 1941 - 23 august 1944, a suferit persecuţii din motive etnice, prin strămutare din comuna Pungeşti, în Vaslui.
În consecinţă, soluţia adoptată de prima instanţă este nelegală şi netemeinică, iar recursul, fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa şi să se decidă conform minutei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.S., împotriva sentinţei civile nr. 36 din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea reclamantului S.S., anulează hotărârea nr. 41 din 26 iulie 2002 a Casei Judeţene de Pensii Iaşi şi obligă pârâta să emită o nouă decizie prin care să stabilească acestuia, statutul prevăzut de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1130/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 1134/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
