CSJ. Decizia nr. 1144/2003. Contencios. Recurs împotriva deciziei Curtii de Conturi-Sectia Jurisdictionala. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1144/2003
Dosar nr. 521/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 ianuarie 2002 la secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a României, Direcţia Silvică Olt a solicitat casarea deciziei nr. 599, pronunţată de Curtea de Conturi a României, secţia jurisdicţională. prin care s-a respins recursul său împotriva sentinţei nr. 38 din 309 august 2001, de Colegiul jurisdicţional Olt.
În motivarea recursului, Direcţia Silvică Olt a susţinut că, în condiţiile rejudecării cauzei, ca urmare a deciziei nr. 493 din 3 noiembrie 2000 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, Colegiul jurisdicţional Olt, a pronunţat sentinţa nr. 38 din 30 august 2001, fără a-şi îndeplini rolul activ în aflarea adevărului, iar soluţia pronunţată se întemeiază pe o greşeală gravă, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
Sub acest ultim aspect se susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut afirmaţiile nefondate ale expertului contabil, în sensul că prejudiciul nu a fost corect stabilit, deoarece „nu au fost prezentate condicile de serviciu".
Recurenta susţine că aceste „condici de serviciu", pe care unitatea nu le-a prezentat, nu au nici o influenţă asupra stabilirii prejudiciului.
Recurenta susţine că numitul L.I., pădurar nu şi-ar fi îndeplinit sarcinile de serviciu. privind asigurarea integrităţii fondului forestier, fapt stabilit cu ocazia controlului, actul de control fiind semnat fără obiecţiuni de L.I.
Din probele cauzei Curtea Supremă de Justiţie reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 599 din 8 noiembrie 2001, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursul jurisdicţional declarat de Direcţia Silvică Olt – Slatina, împotriva sentinţei nr. 38 din 30 august 2001, pronunţată în fond după casare, de Colegiul jurisdicţional Olt, care a anulat Decizia de imputare nr. 140 din 26 martie 1997, emisă de Direcţia Silvică Slatina.
S-a reţinut de secţia jurisdicţională în Decizia atacată cu recurs în cauză, că în intervalul 11 – 14 februarie 1997 s-a efectuat o inspecţie de fond la cantonul păduraruluui L.I., consemnată în actul de control nr. 197 din 17 februarie 1997, prin care se reţine un prejudiciu de 7.613.450 lei.
În cuantumul prejudiciului au fost incluse nejustificat delicte silvice în valoare de 541.450 lei produse în U.P. III Reşca, unde se făcuse exploatarea partizilor 181 şi 182, de către firma S., - actul de control al M.A.P.P.M nr. 2339/AV din 29 iunie 1997 şi referatul nr. 3000 din 29 septembrie 1997. În actele sus-citate s-a făcut precizarea că cele 2 partize au fost reprimite la data de 12 februarie 1997, pentru paza acestor parchete.
Instanţa a reţinut că aceste delicte nu pot fi imputate în sarcina contestatorului L.I., deoarece acesta nu avea atribuţii de serviciu pentru paza acestor parchete.
Pe de altă parte. instanţa a reţinut că nu se pot imputa lui L.I., nici delictele pentru restul prejudiciului, întrucât unitatea nu a prezentat „condicile de serviciu", ce trebuiau să fie completate de pădurar în activitatea sa, prejudiciul neputând fi astfel stabilit.
Decizia pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi este legală şi temeinică.
Cât timp s-a reţinut culpa unităţii în prezentarea documentelor pe baza cărora expertul să stabilească eventualul prejudiciu şi dacă acesta a fost comis de L.I. în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu se poate reţine că L.I. este responsabil de prejudiciul imputat. Aceast,. cu atât mai mult, cu cât este stabilit în dosar că organele de poliţie au întocmit mai multe dosare penale privind furturile comise de ţiganii rudari din zonă.
Urmează, deci, a se reţine că Decizia secţiei jurisdicţionale, atacate, este legală şi temeinică, neconturându-se lipsa de rol activ a instanţei, mai mult neimpunându-se o nouă expertiză pentru stabilirea cuantumului prejudiciului, cât timp nu se produc acte pe baza cărora expertul să concluzioneze.
Aşa fiind, recursul declarat fiind neîntemeiat, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Silvică Olt, împotriva deciziei nr. 599 din 8 noiembrie 2001 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1143/2003. Contencios. Recurs anulare... | CSJ. Decizia nr. 1445/2003. Contencios → |
---|