CSJ. Decizia nr. 1147/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1147/2003
Dosar nr. 2762/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicţional Arad al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 20 din 17 aprilie 2002, a admis contestaţia formulată de N.O., împotriva deciziei de imputare nr. 143 din 26 septembrie 2001, emisă de sucursala Î.F. Arad, pentru suma de 2.115.380 lei, reprezentând diferenţă preţ în aprovizionarea cu materiale, a anulat Decizia şi a obligat sucursala, la 500.000 lei, cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că N.O. a îndeplinit funcţia de director al sucursalei Î.F. Arad, în perioada 24 mai – 9 ianuarie 2001, fiind numit în funcţie prin ordin al administratorului unic al S.N. Î.F. SA.
În perioada 17 - 31 iulie 2001, Biroul de audit Intern al S.N. Î.F. SA a efectuat auditul intern la sucursala Arad a S.N. Î.F. SA, verificare ce a vizat anul 2000 şi primul semestru al anului 2001 şi unde s-au reţinut fapte, ce au fost considerate ca prejudiciabile pentru unitate.
S-a reţinut că s-au aprovizionat cu diferite materiale de la SC S. SRL, cu preţuri mai mari decât de la producătorul direct, E. Bucureşti, favorizând acest furnizor, drept urmare fiind adus un prejudiciu de 7.190.857 lei, sucursalei Arad.
Pentru această sumă, reprezentând diferenţă preţ achitată nelegal, s-a considerat că se fac răspunzători N.O., fost director, N.M., director economic, T.M., fost director tehnic şi A.S., fost tehnician birou aprovizionare.
În baza actului de control, conducerea sucursalei Arad a S.N. Î.F. SA a emis Decizia de imputare nr. 143 din 26 septembrie 2001, prin care a imputat directorului economic N.O., suma de 2.115.380 lei, cotă parte din prejudiciul de 7.190.587 lei.
Judecătoria Arad, prin sentinţa nr. 6996 din 8 noiembrie 2001, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Împotriva hotărârii, N.O. a declarat recurs, iar Tribunalul Arad. prin Decizia nr. 164/R din 5 februarie 2002, a admis recursul şi şi-a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Colegiului jurisdicţional Arad, care, din probe, a reţinut că Decizia de imputare a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor privitoare la competenţa de emitere, în acelaşi timp Decizia fiind şi tardiv emisă.
S.N. Î.F. SA a declarat recurs, susţinând că Decizia de imputare a fost emisă în termen şi că la data emiterii ei, contestatorul nu mai îndeplinea funcţia de director şi ca atare, competenţa de emitere a deciziei revenea directorului sucursalei Arad, care în fapt, a şi procedat la emiterea acesteia.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 409 din 17 septembrie 2002, a admis recursul jurisdicţional declarat de recurentă şi a modificat sentinţa recurată, în sensul că a anulat Decizia de imputare, ca nelegal emisă,(pentru lipsa competenţei emitentului şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut că N.O. îndeplinea funcţia de director economic. la data producerii pagubei, funcţie în care a fost numit prin ordin al administratorului unic al S.N. Î.F. SA; numai acesta trebuia să emită Decizia, şi nu directorul sucursalei Arad a S.N. Î.F. SA, aşa cum s-a procedat în cauză.
S-a constatat că excepţia lipsei calităţii emitentului deciziei este întemeiată şi ca atare, fiind reţinută, nu s-a mai discutat excepţia tardivităţii emiterii deciziei.
Considerând netemeinică şi nelegală Decizia pronunţată, S.N. Î.F. SA, prin sucursala Arad, a declarat recurs, susţinând că Decizia de imputare a fost legal emisă, întrucât la data constatării pagubei, N.O. nu mai deţinea funcţia de director.
Cum secţia jurisdicţională s-a pronunţat numai asupra excepţiei nelegalităţii emiterii deciziei, ca urmare a lipsei competenţei emitentului şi cum această excepţie o consideră nefondată, solicită a se analiza apărările făcute în sensul respingerii şi a excepţiei tardivităţii, întrucât Decizia de imputare a fost emisă în termenul de 60 de zile, prevăzut de art. 108 alin. (3) C. muncii, de la încheierea procesului-verbal de constatare a pagubei nr. 2487 din 31 iulie 2001.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 107 alin. (1) C. muncii, obligarea la plata despăgubirilor sau a contravalorii bunurilor, precum şi la restituirea sumelor încasate fără drept, se face prin decizie de imputare, emisă de conducătorul unităţii. Când plata sau restituirea urmează a se face de conducătorul unităţii sau de alte persoane încadrate în muncă de organul ierarhic superior, singure sau împreună cu alte persoane, Decizia de imputare se emite de către acest organ.
De aici, rezultă că regula este ca Decizia de imputare prin care se reţine unei persoane încadrată în muncă, o pagubă cauzată unităţii, se emite de conducătorul acestei unităţi.
Excepţia este că atunci când cel ce a produs paguba, a fost conducătorul unităţii sau alte persoane care au fost numite în funcţie de organul ierarhic superior, Decizia de imputare se emite de către acest organ.
În legătură cu aplicarea excepţiei, din dispoziţiile textului de lege, nu se poate susţine că cel ce a comis paguba, trebuie să îndeplinească funcţia de conducător al subunităţii sau de alt salariat numit în funcţie de organul ierarhic superior şi la data emiterii deciziei, fiind necesar şi suficient ca această funcţie să o fi îndeplinit la data producerii prejudiciului, fapt ce atrage obligativitatea ca Decizia de imputare să fie emisă de organul ierarhic superior.
În speţă, N.O. îndeplinea funcţia de director. la data producerii pagubei, funcţie în care a fost numit prin ordin al administratorului unic al S.N. Î.F. SA.
Ca atare, Decizia de imputare trebuia emisă de cel ce l-a numit în funcţie, iar nu de directorul sucursalei Arad.
În aceste condiţii, soluţia pronunţată de secţia jurisdicţională este temeinică şi legală, fapt ce duce la neanalizarea, dacă excepţia tardivităţii emiterii deciziei de imputare poate sau nu fi primită, iar recursul fiind nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N. Î.F. SA, prin sucursala Arad, împotriva deciziei nr. 409 din 17 septembrie 2002 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1146/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1148/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
