CSJ. Decizia nr. 1445/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1445/2003
Dosar nr. 1163/2001
Şedinţa publică din 8 aprilie 2002
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a Judeţului Caraş-Severin, sub nr. 33 din 30 octombrie 2001, reclamantul D.V. a solicitat anularea somaţiei emisă de Administraţia Finanţelor Publice Caransebeş, pentru suma de 18.564.530 lei, ridicarea sechestrului asigurător şi anularea formelor de executare silită. Colegiul jurisdicţional învestit cu soluţionarea cauzei, s-a pronunţat prin sentinţa nr. 33 din 8 noiembrie 2001, în sensul că a admis contestaţia la executare, a anulat somaţia şi titlul executoriu nr. 308 din 4 mai 2001, emis de Administraţia Finanţelor Publice.
În motivare sentinţei astfel pronunţată, instanţa jurisdicţională a reţinut că prin sentinţa nr. 4 din 28 ianuarie 1997, dosar nr. 3/1996, Colegiul a dispus obligarea, în solidar, a pârâţilor D.V. şi I.I. la plata sumei de 1.172.000 lei. despăgubiri civile şi a dobânzii de 70,5%. de la data de 25 ianuarie 1995 şi până la achitare, faţă de unitatea prejudiciată SC P.M. SA, precum şi a câte 5000 lei, cheltuieli de judecată.
Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă, prin Decizia nr. 190 din 8 aprilie 1997, a secţiei jurisdicţionale.
Instanţa jurisdicţională făcând aplicaţiunea art. 85 din Legea nr. 94/1992, în vigoare la data rămânerii definitive a hotărârii, a stabilit că în această cauză organul de executare este Colegiul jurisdicţional care a soluţionat cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 86 alin. (2) din lege, pe baza hotărârii date în primă instanţă, rămasă definitivă sau după caz, pe baza deciziei secţiei jurisdicţionale, instanţa de executare comunică de îndată organelor competente teritoriale ale Ministerului Finanţelor, sau, după caz, persoanelor juridice creditoare, un ordin de executare a despăgubirilor civile, a dobânzilor datorate şi a cheltuielilor de judecată, acest ordin constituind titlu executoriu.
Colegiul jurisdicţional, reţine instanţa, s-a conformat întocmai acestor dispoziţii legale.
Administraţia Finanţelor Publice Caransebeş neconfirmând executarea debitului pentru suma de 1.170.000 lei şi a dobânzilor datorate, aşa cum s-a solicitat prin adresă, a procedat la emiterea somaţiei şi titlului executoriu nr. 308 din 4 mai 2001, în baza cărora încasează suma de 585.000 lei, din valoarea totală de 18.564.534 lei, cu chitanţa nr. 20836 din 30 mai 2000.
Referitor la măsurile asiguratorii, instanţa jurisdicţională constată că prin hotărârea nr. 4 din 28 ianuarie 1997, acestea s-au menţinut în limita prejudiciului de 1.172.000 lei şi că organul de executare nu poate modifica dispozitivul hotărârii, iar unitatea în favoarea căreia s-a aplicat sechestrul asigurător, a comunicat faptul că nu s-au făcut forme de urmărire.
Faţă de cele de mai sus, instanţa jurisdicţională a anulat somaţia şi titlul executoriu nr. 308 din 4 mai 2001, emisă de Administraţia Finanţelor Publice Caransebeş.
Împotriva sentinţei nr. 33 din 8 noiembrie 2001, a Colegiului jJurisdicţional al Camerei de Conturi Caraş-Severin, a declarat recurs jurisdicţional Administraţia Finanţelor Publice Caransebeş, susţinând, în esenţă, că a emis corect somaţia nr. 308 din 4 mai 2001, în temeiul art. 23 alin. (2) din OG nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare, potrivit cu care executarea creanţelor bugetare începe prin comunicarea somaţiei, prin care a făcut cunoscut debitorului D.V., ca în termen de 15 zile să efectueze plata sumelor datorate.
Totodată, prin adresa cu nr. 2834 din 8 mai 2001, a informat şi a achitat suma de 585.000 lei, despăgubiri civile şi 5.000 lei, cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 43 din 29 ianuarie 2002, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a respins recursul jurisdicţional declarat de Administraţia Finanţelor Publice Caransebeş, cu motivarea că administraţia financiară este numai un organ de executare a ordinului emis de către Curtea de Conturi şi nu este cel care emite un ordin de executare, în baza unui titlu executoriu.
Singura obligaţie a administraţiei financiare era aceea de a executa ordinul emis de Curtea de Conturi.
Împotriva deciziei jurisdicţionale astfel pronunţată, a declarat recurs Administraţia Finanţelor Publice Caransebeş, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât prin Decizia atacată s-a reţinut în mod greşit că Administraţia Finanţelor Publice Caransebeş nu a confirmat executarea debitului, aşa cum s-a solicitat prin adresa de înaintare a ordinului, dar că în Ordinul de executare nr. 8 din 15 februarie 1999, nu s-a specificat că debitorul a fost obligat la plata sumei de 1.170.000 lei, în solidar cu I.I., ci doar, la plata sumei de 5.000 lei, cheltuieli de judecată, astfel că s-a executat ordinul, doar pentru suma de 5.000 lei.
Recursul este nefondat, pentru cele ce urmează:
Conform art. 85 din Legea nr. 94/1992, instanţa de executare este Colegiul jurisdicţional care a soluţionat cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 86 alin. (2) din lege, pe baza hotărârii dată în primă instanţă, rămasă definitivă sau, după caz, pe baza deciziei secţiei jurisdicţionale, instanţa de executare comunică de îndată, organelor competente teritoriale ale Ministerului Finanţelor sau, după caz, persoanei juridice creditoare, un ordin de executare a despăgubirilor civile, a dobânzilor datorate şi a cheltuielilor de judecată, acest ordin constituind titlu executoriu.
Conform art. 86 alin. (3), în baza ordinului organelor prevăzute în alineatul precedent, procedează la înscrierea sumelor datorate în evidenţa debitorilor şi la executarea silită, în condiţiile prevăzute de lege.
Ordinul de executare se emite de Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi sau al Camerei de Conturi, şi nu de către Administraţia Finanţelor Publice, care este doar un organ de executare a ordinului emis şi nu este cel care emite un ordin de executare, în baza unui titlu executor.
Astfel, în mod nelegal, Administraţia Finanţelor Publice Caransebeş a emis somaţia şi titlul executor, deşi se găsea deja în prezenţa titlului executor ce urma să fie pus de îndată în executare.
Faţă de toate aceste considerente, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Administraţia Finanţelor Publice Caransebeş, împotriva deciziei nr. 43 din 29 ianuarie 2002, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1144/2003. Contencios. Recurs împotriva... | CSJ. Decizia nr. 1146/2003. Contencios → |
|---|
