CSJ. Decizia nr. 1204/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1204
Dosar nr. 2849/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr.459/CA/2002/P din 23 septembrie 2002 aCurţii de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit şi recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi intimatul reclamant S.M.
Procedura completă.
S-a expus referatul cauzei, arătându-se că recurenta a solicitat, în scris, judecarea în lipsă, conform dispoziţiilor art.242 alin.2 din Codul de procedură civilă.
Apreciind că pricina este în stare de judecată, Curtea a reţinut-o spre soluţionare, în fond.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de18 iunie 2002, reclamantul S.M. asolicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii pârâtei nr.857 din 7 mai 2002 şi obligarea ei să-i recunoască încadrarea în situaţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000,cu modificările şi completările ulterioare şi să-i stabilească drepturile cuvenite.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea unde părinţii săi erau refugiaţi şi apreciază că are acelaşi statut ca şi ei,beneficiind astfel de prevederile actului normativ reparatoriu.
Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr.459/CA/2002-P din 23 septembrie 2002, a admis acţiunea, a anulat hotărâreacontestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şisoluţia,prima instanţăa reţinut că, născându-se în perioada de refugiu a părinţilor săi, reclamantul a suferitaceleaşi persecuţii din motive etnice, ca şi aceştia, ceea ce îl îndreptăţeşte la acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, susţinând, în esenţă, că hotărâreaeste nelegală, întrucât pentru a i se acorda drepturile prevăzute de Legeanr.189/2000, persoana trebuia să fie născută la data strămutării din motive etnice şi să fi avut un domiciliu, legislaţia română nerecunoscând capacitatea de folosinţă şi de domiciliu în favoareafătului conceput.
Or, la data strămutării părinţilor săi, reclamantul nu era născut şi nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 20 iunie 1943 încomuna Gătaia, judeţul Timiş, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Diktatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art.1 din OG nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele şase situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanelepersecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Arătând în vedere că legiuitorul aurmăritca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţelească atât persoana care a suferit acele persecuţii în modnemijlocit cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect,prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazulcopiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este necontestat că intimatul reclamant care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare apersecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din OG nr.105/1999 şisoţuluisupravieţuitor.
Deci, dacă legiutorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficiezede aceleaşi drepturi compensarorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia Curţii de Apel Oradea este legală şi temeinică, urmând ca, în considerarea dispoziţiilor art.312 alin.1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, Curtea să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr.459/CA/2002/P din 23 septembrie 2002 aCurţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1202/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1206/2003. Contencios. Anulare decizie M.F. si... → |
|---|
