CSJ. Decizia nr. 1208/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M ÂN I A
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1208/2003
Dosar nr. 2857/2002
Şedinţa publică din 25 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 3 septembrie 2002, reclamantul C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, completarea hotărârii nr. 88 din 24 iulie 2002, emisă de pârâtă, în sensul recunoaşterii şi acordării, şi a drepturilor prevăzute de art. 5 din OUG nr. 242/2000, cu modificările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că prin hotărârea menţionată s-a stabilit încadrarea sa în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi o indemnizaţie lunară de 300.000 lei, pentru fiecare an, lună sau zi de persecuţie etnică, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 189/2000, fără a i se acorda, însă şi drepturile prevăzute de art. 5 din OUG nr. 242/2000, care completează Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 89/F-C din 23 septembrie 2002, a admis acţiunea, a completat hotărârea nr. 88/2002, în sensul că a stabilit că reclamantul are dreptul să beneficieze şi de drepturile recunoscute de art. 5 din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
A respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, invocată de pârâtă.
Pentru a pronunţa soluţia, prima instanţă a reţinut că în conformitate cu prevederile speciale ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, modificată prin Legea nr. 367/2001, împotriva hotărârii Comisiei din cadrul Casei Judeţene de Pensii, se poate face contestaţie la curtea de apel, nemaifiind necesară parcurgerea procedurii prealabile dispusă de Legea cadru nr. 29/1990.
În ceea ce priveşte fondul cererii, s-a apreciat că, întrucât reclamantului i s-a recunoscut încadrarea în situaţia prevăzută de art. 1 din legea reparatorie, beneficiază şi de drepturile acordate de art. 5 din lege, acest din urmă text dispunând în acest sens, în mod expres.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş.
În susţinerea recursului său, pârâta a arătat, în esenţă, că în mod nelegal, prima instanţă a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, aceasta fiind întemeiată pe prevederile imperative ale art. 5 din Legea nr. 29/1990, ale cărei dispoziţii completează legea specială.
S-a mai susţinut că instanţa a interpretat eronat legea, când a dispus completarea deciziei, şi în sensul recunoaşterii drepturilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 189/2000, deoarece comisia din cadrul recurentei-pârâte nu avea decât atribuţia de a-i stabili reclamantului, calitatea de beneficiar al legii raparatorii, urmând ca drepturile stipulate de art. 5 să-i fie acordate de instituţiile de resort, la cerere.
Analizând criticile formulate, Curtea constată că sunt neîntemeiate.
Într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile speciale ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, modificată prin Legea nr. 367/2001, împotriva hotărârii Comisiei din cadrul Casei Judeţene de Pensii, persoana interesată poate face contestaţie la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.
Această normă derogă de la prevederile generale ale Legii nr. 29/1990, care instituie o procedură administrativă prealabilă.
Trimiterea din text la Legea nr. 29/1990, trebuie interpretată ca o completare a dispoziţiilor legii speciale, cu cele ale legii generale, bineînţeles acolo unde legea specială nu conţine reglementări exprese, diferite de cele cadru.
În speţă, întrucât procedura de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este condiţionată - în legea specială – de parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, fiind prevăzut accesul direct la controlul judecătoresc al actului administrativ, în mod corect instanţa fondului a respins excepţia ridicată de pârâta-recurentă, ca neîntemeiată.
Nici în ceea ce priveşte fondul cauzei, critica recurentei nu este fondată.
Aşa după cum a reţinut şi prima instanţă, art. 5 din Legea nr. 189/2000 ,prevede că de drepturile reglementate în cuprinsul său, beneficiază şi persoanele prevăzute la art. 1 din lege.
Având în vedere că prin hotărârea în cauză s-a recunoscut reclamantului, încadrarea în situaţia prevăzută de dispoziţiile art. 1 lit. c) din lege, faptul că instanţa a dispus completarea hotărârii, în sensul că intimatul-reclamant este îndreptăţit şi la acordarea drepturilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 189/2000, nu constituie o interpretare eronată a legii, ci, dimpotrivă, o aplicare a acesteia.
Instanţa nu a făcut decât să dispună modificarea actului administrativ, în sensul specificării în conţinutul său a tuturor drepturilor acordate prin legea reparatorie, sub acest aspect acţiunea intimatului-reclamant fiind corect admisă.
Ţinând cont că prima instanţă a reţinut exact situaţia de fapt dedusă judecăţii şi că a aplicat corespunzător dispoziţiile legale incidente, pronunţând astfel o hotărâre legală şi temeinică, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, împotriva sentinţei civile nr. 89/F-C din 23 septembrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1207/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 121/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
