ICCJ. Decizia nr. 125/2003. Contencios. Anulare partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.125
Dosar nr.1749/2003
Şedinţa publică din20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 13 august 2002reclamanteleP.M., N.M. şi N.I.V. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerului Economiei şi Comerţului, Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, oraşul Câmpulung prin primar, Primăria municipiului Câmpulung, S.C. „Iatsa Aro" S.A Câmpulung şi S.C. „Grupul Iatsa" S.A. Piteşti, solicitând obligarea pârâţilor de a lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Câmpulung,compus dintr-un teren în suprafaţă de 1.800 mp o construcţie cu subsol, parter, etaj, pod, în suprafaţă de 207 mp., precum şi un corp de dependinţe cu pivniţă şi parter.
Reclamanţii au solicitat de asemenea să se constate nulitatea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0933/23 martie 1994 emis de Ministerul Industriilor şi Resurselor.
Prin sentinţa civilă nr. 42/2003 a Curţii de Apel Piteşti Secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea privind anularea certificatului de atestarea dreptului de proprietate a fost respinsă ca inadmisibilă reţinându-se că reclamanţii nu au efectuat procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Cererea privind constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost disjunsă prin încheierea Tribunalului Argeş din data de 9 ianuarie 2003hotărâre care nu nu a fost atacată cu recurs.
Împotriva sentinţei nr. 42/2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, au formulat recurs în termen reclamanţii.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod eronat a fost disjunsă cauza de către Tribunalul Argeş, deoarece acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi reclamanţii au solicitat numai să se constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 29/1990.
S-a mai arătat în motivele de recurs că imobilul a intrat în posesia statului fără titlu valabil şi că pârâţii au fraudat legile privatizării.
Verificând cauza în funcţie de motivele de recurs formulate în lumina dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Critica referitoare la disjungerea cauzei de către Tribunalul Argeş nu poate fi primită.
Această instanţă a disjuns capătul doi al acţiunii, privind nulitatea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 0933/1994 emis de Ministerul Industriilor şi a declinat competenţa materială de soluţionare a căpătului doi al acţiunii în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Hotărârea de declinare a competenţei a rămas irevocabilă, motiv pentru care ea nu mai poate fi criticată nici în prezentul recurs.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor este un act administrativ de autoritate şi competenţa desfiinţării sale aparţine în primă instanţă curţii de apel ca instanţă de contencios administrativ, întrucât a fost emis de Ministerul Industriilor, o autoritate publică centrală (art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă). Cauzele de nulitate invocate de persoanele care se pretind vătămate prin emiterea actului administrativ nu au relevanţă în determinarea competenţei materiale a instanţei.
Cererea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate se soluţionează cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.
Cum prevederile art. 5 din Legea nr. 29/1990 nu au fost respectatede reclamanţi (nu au efectuat procedura prealabilă administrativă), în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ce nu putea fi promovată fără îndeplinirea acestei proceduri, care reprezintă o condiţie „sine qua non" de admisibilitate a acţiunii.
Celelalte probleme invocate în motivarea recursului nu au a se analiza, deoarece singurul motiv de respingere a acţiunii a fost lipsa procedurii prealabile.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C.proc.civ. recurenţii vor fi obligaţi să plătească intimatei S.C. Iatsa Aro S.A. Câmpulung cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de P.M., N.M. şi N.I.V. împotriva sentinţei civile nr. 42/F-C din 10 martie 2003 a Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă pe recurenţii la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat S.C. „Iatsa Aro" S.A., Câmpulung.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1248/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1250/2003. Contencios. Anulare partiala act.... → |
|---|
