CSJ. Decizia nr. 1251/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1251
Dosar nr. 1187/200.
Şedinţa publică din 27 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de S.C. "R.S.R." S.A.împotriva sentinţei nr.11 din 25 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi comercial.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de consilierul juridic E.B., lipsind recurenta-reclamantă S.C. "R.S.R." S.A.precum şi intimata-pârâtă Direcţia Controlului Financiar Fiscal Prahova.
Procedura completă.
Consilierul juridic E.B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Procurorul a pus concluzii pentru admiterea recursului, casarea sentinţei atacată şi pe fond, admiterea acţiunii.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.11 pronunţată la data de 25 ianuarie 2002 în dosarul nr.5248/2001 Curtea de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi contencios administrativ a respins ca nefondată acţiunea formulată de S.C. "R.S.R." S.A. împotriva Ministerului Finanţelor Publice şi a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Prahova – Direcţia Controlului Financiar Fiscal (D.G.F.P. Prahova).
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a susţinut următoarele:
Prin procesul verbal de control încheiat la data de 5 februarie 2001, D.G.F.P. Prahova a reţinut că, în perioada 1 noiembrie 1999 – 21 septembrie 2000, societatea comercială a livrat produse petroliere către mai mulţi agenţi economici din Zona liberă Giurgiu pentru care nu a respectat condiţiile de export, astfel că i-a calculat obligaţii la bugetul de stat în sumă de 672.839.541 lei reprezentând T.V.A.
Contestaţia formulată împotriva procesului verbal a fost respinsă prin Decizia nr.999/2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice cu motivarea că societatea comercială nu a întocmit declaraţii vamale de export (prin comisionarul care a intermediat operaţiunea), astfel că nu poate beneficia de cota zeroT.V.A.
Constatările organului de control şi soluţia organului administrativ jurisdicţional au fost confirmate şi prin concluziile expertizei judiciare ce a fost efectuată în cauză.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs societatea comercială reclamantă susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a prevederilor art.17 lit.B.j din OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoare adăugată şi că, pe de altă parte, a ignorat adresa nr.30248/ 25 mai 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice.
Recursul este neîntemeiat.
Este necontestat faptul că, în perioada 1 noiembrie 1999 – 31 septembrie 2000 societatea comercială recurentă, prin comisionarul SC „O.C." SA, a livrat produse petroliere unor agenţi economici din Zona liberă Giurgiu, pentru care nu a colectat şi evidenţiat TVA, considerând că beneficiază de cota zero TVA, potrivit prevederilor art.17 pct.B, lit.j) din OUG nr.17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată.
Organele de control au calculat că, pentru livrările respective, societatea comercială recurentă datorează bugetului de stat suma de 672.839.541 lei, cu titlu de T.V.A.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art.17 pct.B, lit.j) din OUG nr.17/2000, care au preluat reglementarea din art.17 pct.C, lit.j) din OG nr.3/1992 privind taxape valoarea adăugată, se aplică cota zero de TVA pentru materialele, accesoriile şi alte bunuri care sunt introduse din teritoriul vamal al României în Zona liberă, cu îndeplinirea formalităţilor de export.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.16 din Legea nr.64/1992 privind regimul zonelor libere, bunurile provenite din teritoriul vamal al României, pot fi introduse în zonele libere cu respectarea dispoziţiilor legale privind exportul sau, după caz, trimiterea temporară.
De asemenea, potrivit art.126 alin.(2) din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României, pentru mărfurile româneşti care se introduc în zonele libere se depun declaraţii vamale.
În ceea ce priveşte exportul realizat prin comisionar, ca în cazul livrărilor făcute de recurentă prin S.C. „O.C." S.A., dispoziţiile pct.9.6 din Normele de aplicare a OUG nr.17/2000, apobate prinHG nr.401/2000, care au preluat reglementările pct.9.12 din Normele de aplicare a OG nr.3/1992 aprobate prin HG nr.512/1998, au prevăzut în mod expres necesitatea declaraţiei vamale de export.
Cum recurenta nu a prezentat organului de control declaraţii vamale de export care să fi fost întocmite de comisionar, ci doar declaraţii de introducere a bunurilor în Zona liberă, rezultă că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod corect prevederile legale arătate mai sus, constatând că actele administrative atacate sunt legale şi temeinice.
În ceea ce priveşte cea de-a doua critică, ce vizează faptul că instanţa de fond a ignorat un mijloc de probă: adresa nr.30348/ 28.05.2001 (f.74) semnată de un secretar de stat de la ministerul intimat, aceasta este neîntemeiată.
Este adevărat că instanţa de fond nu se referă în considerentele hotărârii la această adresă, dar acest lucru nu era necesar din moment ce conţinutul acesteia reproduce prevederile legale în materie, astfel că nu sunt incidente prevederile art.304 pct.10 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluţia de respingere a acţiunii, motivele de recurs sunt neîntemeiate şi cum nu au fost constatate motive care să poată fi invocate din oficiu, recursul de faţă va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. "R.S.R." S.A. împotriva Sentinţei nr.11 din 25 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1250/2003. Contencios. Anulare partiala act.... | CSJ. Decizia nr. 1252/2003. Contencios. Anularea masurii de... → |
|---|
