CSJ. Decizia nr. 1257/2003. Contencios

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 1257/2003

Dosar nr. 2897/2002

Şedinţa publică din 27 martie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 2281 din 19 iunie 2002, Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare a respins cererea formulată de T.C., prin care acesta a solicitat stabilirea calităţii de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, motivând că petiţionarul nu era născut la data strămutării părinţilor, situaţie în care nu avea domiciliu de unde să fie strămutat.

Curtea de Apel Oradea, prin sentinţa nr. 511/CA/2002 – P din 7 octombrie 2002, a admis acţiunea reclamantului T.C. şi pe cale de consecinţă, a anulat hotărârea nr. 2281 din 19 iunie 2002 şi a obligat Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare să-i recunoască reclamantului, calitatea de benficiar al art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

S-a reţinut că, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999 şi ale Legii nr. 189/2000, persoana, cetăţean român, care, în timpul regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit din motive etnice, după cum urmează: a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu; că prin art. 2 din Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate, persoanele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.

În favoarea persoanelor prevăzute de art. 1 lit. c), potrivit art. 2 din ordonanţă se stabileşte pentru fiecare an de strămutare în alte localităţi, decât cea de domiciliu, o indemnizaţie lunară.

S-a conchis că potrivit textelor citate, copiii născuţi în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, au acelaşi statut cu părinţii lor, respectiv au suferit persecuţii, din motive etnice, pe toată perioada strămutării, care este sinonimă cu refugiul şi care este cuprinsă între data naşterii lor şi data retrocedării pământului românesc, când a încetat motivul refugiului, or în cauză, reclamantul s-a născut în perioada de refugiu al părinţilor, astfel că beneficiază de dispoziţiile legale privind strămutarea din localitatea de domiciliu.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, reiterând aspectele invocate în hotărârea nr. 2281din 19 iunie 2002, prin care a respins cererea reclamantului.

Recursul este nefondat.

În adevăr, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În această categorie se include şi persoana care a fost expulzată, care s-a refugiat, precum şi cea care a făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.

În raport cu aceste dispoziţii, prima instanţă a reţinut în mod corect că reclamantul, fiind născut în perioada în care părinţii se aflau în refugiu, are statutul de refugiat, de la data naşterii şi până la 6 martie 1945 şi deci, beneficiază de facilităţile acordate prin lege, deoarece efectele refugiului s-au răsfrânt şi asupra copiilor, nu numai asupra părinţilor.

În consecinţă, soluţia adoptată este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinţei nr. 511/CA/2002 - P din 7 octombrie 2002, a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1257/2003. Contencios