CSJ. Decizia nr. 1360/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1360/2003
Dosar nr. 2758/2000
Şedinţa publică din 2 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 22 august 2000, SC D.E. SRL Bucureşti a contestat Decizia nr. 356 din 21.07.2000 şi adresa nr. XI/6 din 17.08.2000, acte prin care Banca Naţională a României a dispus retragerea şi respectiv, menţinerea măsurii de retragere a autorizaţiei de funcţionare a societăţii având ca obiect de activitate efectuarea de operaţiuni de schimb valutar.
În motivarea cererii, s-a învederat că sancţiunea dispusă pentru constatarea a două abateri la punctul de schimb valutar din str. Doamnei nr. 27 sector 3 este excesivă, cât timp societatea dispune de 16 asemenea puncte a căror activitate nu a fost controlată la data de 31.05.2000, când s-a încheiat procesul-verbal în baza căruia s-a dispus măsura prevăzută de art. 60 din Legea nr. 101/1998.
În acest mod, a arătat societatea, s-a ajuns la încălcarea dreptului la muncă al personalului întregii unităţi, care a fost obligat să suporte pierderea serviciului şi să fie trecut în şomaj.
Societatea a mai învederat că din cele două abateri constatate la 31 mai 2000, numai una subzistă şi este de minimă importanţă, respectiv întârzierea în emiterea buletinului de schimb valutar pentru suma schimbată, de 100 dolari SUA, ce s-a regăsit în casa de bani a punctului de schimb valutar.
Referitor la salariata A.S., s-a confirmat faptul că aceasta deţine contract de muncă, avea delegaţia să înlocuiască operatoarea titulară şi nu posedă cazier judiciar.
În consecinţă, societatea a arătat că se impune fie exonerarea de sancţiune, fie înlocuirea celei dispuse cu una din celelalte, prevăzute de art. 60 lit. a) şi b) din Legea nr. 101/1998.
Prin întâmpinare, Banca Naţională a României a solicitat respingerea recursului, întrucât atât la 31.05.2000, cât şi cu ocazia unor verificări anterioare fie ale intimatei, fie ale organelor de poliţie, au fost constatate abateri la trei dintre punctele de schimb valutar ale societăţii, care a fost sancţionată în anul 1998 cu atenţionare, iar în anul 2000 cu revocarea definitivă a codului statistic atribuit punctului de schimb valutar din Calea Moşilor nr. 127.
Referitor la cele constatate la 31 mai 2000, însăşi recurenta a recunoscut, atât la data controlului, cât şi ulterior în cuprinsul contestaţiei, că A.S. nu era angajata firmei şi nu avea certificat de cazier judiciar, actele prezentate – contractul de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă şi certificatul de cazier – fiind întocmite ulterior verificării.
Pe parcursul judecăţii recursului, s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiilor invocate de SC D.E. SRL, privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 60 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, precum şi a actului normativ sus-menţionat în integralitatea sa.
Prin Deciziile nr. 45 din 12 februarie 2002 şi nr. 289 din 5 noiembrie 2002, Curtea Constituţională a respins cele două excepţii de neconstituţionalitate ridicate de recurentă.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Din probele administrate în cauză a rezultat că abaterile consemnate în procesul-verbal întocmit în urma controlului efectuat la data de 31.05.2000 de inspectorii Băncii Naţionale a României la punctul de schimb valutar din str. Doamnei nr. 27 sunt reale, societatea încălcând prevederile Regulamentului nr. 3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare.
Astfel, operaţiunile de schimb valutar erau efectuate de o persoană, rudă a patronului, care nu era angajată a societăţii şi nu a prezentat la data controlului certificat de cazier judiciar.
Actele depuse de recurentă, atestând calitatea de angajat şi lipsa antecedentelor penale, sunt ulterioare controlului, contractul de muncă fiind înregistrat la 26.07.2000, iar certificatul de cazier judiciar fiind emis în luna august 2000.
De asemenea, la controlul efectuat de inspectorii Băncii Naţionale a României s-a constatat evidenţa unui plus de casă de 100 dolari SUA şi un minus de 2.050.000 lei, urmare a unui schimb fără întocmirea buletinului valutar.
În aceste împrejurări, sancţionarea societăţii în condiţiile art. 60 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, este justificată.
Cât priveşte măsura aplicată, textul sus menţionat prevede că pentru nerespectarea reglementărilor emise de Băncii Naţionale a României, pot fi aplicate sancţiuni constând în avertisment, amendă, suspendarea pe termen a autorizaţiei şi retragerea autorizaţiei de funcţionare.
Întrucât recurenta nu este la prima abatere constatată, Curtea reţine că sancţiunea aplicată a fost corect individualizată.
Cu ocazia unor verificări anterioare la alte puncte de schimb valutar ale societăţii s-au constatat deficienţe în desfăşurarea activităţii, recurenta fiind sancţionată pentru acelaşi gen de abateri cu atenţionare, în anul 1998 şi cu revocarea definitivă a codului statistic atribuit punctului de schimb din Calea Moşilor nr. 127, în anul 2000.
De asemenea, s-a constatat nerespectarea prevederilor Regulamentului nr. 3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare şi prin procesele-verbale din 22 martie 1999 încheiate de Banca Naţională a României, precum şi prin procesul-verbal din 13 martie 2000 întocmit de secţia 8 Poliţie.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea reţine netemeinicia criticilor formulate, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC D.E. SRL Bucureşti împotriva Ordinului nr. 356 din 21 iulie 2000 a Guvernatorului Băncii Naţionale a României, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 136/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1362/2003. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
