CSJ. Decizia nr. 1406/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1406
Dosar nr. 3118/200.
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr.545/CA/P din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit părţile.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Bihor a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 noiembrie 2002 la Curtea de Apel Oradea, Casa Judeţeană dePensii Bihor a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr.545 din 21 octombrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că soluţia de admitere a cererii formulată de C.I. este neîntemeiată întrucât aceasta nu poate să susţină că a suferit persecuţie din partea autorităţilor maghiare, în condiţiile în care tatăl acesteia a optat pentru a lucra în continuare în calitate de angajat al Căilor Ferate din Ungaria.
S-a susţinut că această situaţie nu poate fi considerată ca persecuţie din motive etnice, tatăl petentei, continuândaceeaşi activitate, beneficiind de salarizare, indemnizaţie dechirie şi transport corespunzătoare, nefiind obligat să accepte transferul, singura sancţiune care i-ar fi fost aplicată fiind radierea din drepturile de angajat.
Prin cererea înregistrată la 17 martie 2003, la Curtea Supremă de Justiţie (fila 7), C.I. a solicitat respingerea recursului, în cauză făcând dovada, în condiţiile legii că părinţii săi şi ea de asemenea au fost supuşi persecuţiilor etnice, fiind scoşi din casa lor cu 5 încăperi şi duşi la 500 km. distanţă de Şimleul – Silvaniei într-un canton cu o cameră,impunându-li-se să nu vorbească româneşte, să nu aprindă lumina, să asiste lateroarea barbară aplicatăromânilor de hortisto-fascişti, care comiteau omoruri, bătăi, spargeri de geamuri, ocuparea forţată a terenurilor lor. A mai precizat intimata că tatăl său a rebuit să accepte locul de muncă impus pentru ca familia sa să aibă cu ce trăi.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine că hotărârea nr.545 din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea prin care s-a admis acţiunea formulată de C.I. şi s-a anulat hotărârea nr.410 din 13 august 2002 emisă de pârâtă, recunoscându-i-se reclamantei calitatea de beneficiară a OG nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările şi completările ulterioare, este legală şi temeinică.
Din probele cauzei (declaraţiilemartorilor I.F. şi V. I.) în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanta şi familia ei au fost supuşi la persecuţii etnice astfel încât în mod corect cererea a fostadmisă.
Mai mult s-a dovedit că tatăl reclamantei afost obligat să plece în Ungaria pepost decantonier cu un salariu extrem de mic iar familia a fost obligată să-lurmeze.
Aşa fiind, constatându-se că în mod corect s-a reţinut temeinicia acţiunii formulate, hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr.606/CA/2002-P din 2 decembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1405/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1408/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
