CSJ. Decizia nr. 1405/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1405/2003
Dosar nr. 3117/2002
Şedinţa publică din 4 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 septembrie 2002, la Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, sub nr. 3752, reclamanta L.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor. anularea hotărârii nr. 1545 din 13 august 2002 şi obligarea de a i se recunoaşte calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
În motivarea acţiunii, s-a precizat de către reclamantă că strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, reprezintă persecuţie etnică, iar dacă nu ar fi fost obligată să plece în Ungaria, tatăl său cu familia nu s-ar fi întors după retrocedarea teritoriului ocupat.
Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 546, pronunţată la 21 octombrie 2002, a admis acţiunea formulată de reclamanta L.M. şi în consecinţă, a anulat hotărârea nr. 1545 din 13 august 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi a obligat-o să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, împreună cu familia, a fost obligată să-şi părăsească localitatea de domiciliu după ocuparea Ardealului de Nord, de Ungaria hortystă şi să se mute în Ungaria, de unde s-a întors în anul 1945, după retrocedarea teritoriului românesc.
În atare împrejurare, instanţa a arătat că reclamanta s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, legiuitorul necondiţionând strămutarea, de ocuparea sau neocuparea unui loc de muncă, aşa cum a susţinut pârâta, în sensul că plecarea s-a datorat tatălui reclamantei care lucra la C.F. Ungaria.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta, susţinând că în mod greşit instanţa a reţinut ca fiind persecuţie etnică, transferarea tatălui reclamantei, în Ungaria, ca urmare a calităţii de angajat în cadrul C.F. din Ungaria.
Recursul este nefondat.
Din actele existente la dosar rezultă că familia reclamantei a fost obligată să părăsească localitatea de domiciliu, după ocuparea Ardealului de Nord, şi nu datorită transferului la un loc de muncă în Ungaria, din carnetul de muncă depus la dosar nerezultând o atare situaţie.
În contextul în care instanţa a reţinut corect o atare situaţie, Curtea urmează să respingă recursul, reţinând că hotărârea prin care s-au recunoscut reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei nr. 546/CA/P din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1401/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1406/2003. Contencios → |
|---|
