CSJ. Decizia nr. 141/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 141/2003
Dosar nr. 1801/2002
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamantul F.P.S. – Direcţia Teritorială Arad, în prezent A.P.A.P.S. Bucureşti, sucursala Timişoara, a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Hunedoara, anularea deciziei nr. 1408 din 26 octombrie 2000 a Ministerului Finanţelor, a dispoziţiei nr. 1280 din 7 iunie 2000, a hotărârii nr. 346 din 10 mai 2000 şi a procesului-verbal din 5 mai 2000, emise de Direcţia Generală a Finanţelor ublice şi Controlului Financiar de Stat Hunedoara, prin care a fost obligat la plata sumei de 9.000.000 lei, reprezentând impozit aferent sumelor acordate salariaţilor, în vederea cumpărării cadourilor de Crăciun şi la 7.859.019 lei, majorări de întârziere aferente impozitului.
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 428 din 19 decembrie 2000, a admis acţiunea reclamantei, cu consecinţa anulării actelor atacate şi obligarea pârâţilor de a-i restitui reclamantei, sumele reţinute nelegal, precum şi la cheltuieli de judecată, în sumă de 545.741 lei.
Pârâţii au formulat recurs împotriva acestei sentinţe, care a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 510 din 12 februarie 2002, casată hotărârea şi trimisă cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Curtea de Apel Timişoara, rejudecând cauza în fond după casare, prin sentinţa civilă nr. 95/CA din 23 aprilie 2002, a admis acţiunea reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti, sucursala Timişoara, a anulat actele de control financiar şi a obligat pârâţii să restituie reclamantei, suma de 16.857.018 lei, încasată nelegal în temeiul actelor contestate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că impozitul pe salarii, prezentat de Legea nr. 32/1991, se aplică veniturilor, sub formă de salarii şi orice alte cîştiguri, în bani şi natură, primite ca plată a muncii lor, de la persoanele fizice sau juridice, ori sumele de bani acordate salariaţilor cu ocazia sărbătorii de Crăciun, nu îndeplinesc această condiţie legală, nefiind plata unei munci.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, criticînd-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre fără nici un suport normativ, întrucât acordarea sumelor în litigiu, fiind un beneficiu accesoriu contractului de muncă, constituie în final un venit, de natură celor cărora li se aplică prevederile Legii nr. 32/1991, republicată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Organele de control din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Hunedoara, prin procesul-verbal de control din 5 mai 2000, au reţinut că reclamanta în perioada 1995 – 1999, a acordat salariaţilor, sume de bani, în vederea achiziţionării de cadouri pentru copii acestora, stabilind în sarcina sa obligaţia de plată la bugetul de stat a sumei de 9.000.000 lei, impozit pe salarii, 7.857.018 lei, majorări de întârziere aferente, considerând că sumele acordate sunt de natură salarială.
Conform art. 2 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, sunt supuse acestui impozit veniturile sub formă de salarii şi orice alte câştiguri, în bani sau natură, primite ca plată a muncii lor, de la persoanele fizice sau juridice.
Sumele de bani acordate salariaţilor reclamantei nu îndeplinesc această condiţie legală, aceste sume reprezentând un ajutor sub formă bănească, pentru cumpărarea de cadouri pentru copiii salariaţilor, cu prilejul zilei de Crăciun, în temeiul prevederilor contractului colectiv de muncă şi nu o plată rezultată din desfăşurarea muncii prestate în baza contractului individual de muncă.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că acestor sume nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 ale Legii nr. 32/1991, republicată, întrucât acestea se acordă tuturor salariaţilor cu copii, în condiţiile contractului colectiv de muncă, fără nici un fel de condiţionare apreciativă la adresa muncii prestate de salariaţi, având caracterul unei acţiuni sociale.
Acest ajutoare băneşti acordate salariaţilor pentru achiziţionarea de cadouri pentru copii, cu ocazia sărbătorilor religioase, avându-şi izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel naţional şi respectiv, la nivelul unităţii, îndeplinesc condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 6 lit. e) din Legea nr. 32/1991, republicată, care exceptează de la impozitare, sumele de natura celor în litigiu.
În raport cue cele ce preced, recursul se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara, împotriva sentinţei civile nr. 95/CA din 23 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1409/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 141/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R.... → |
|---|
