CSJ. Decizia nr. 1419/2003. Contencios. Recurs anulare ordin emis de Guvernatorul B.N.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1419/2003
Dosar nr. 115/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 noiembrie 2000, reclamantul C.S.I. a solicitat anularea ordinului nr. 637/2000 emis de Guvernatorul Băncii Naţionale, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, în baza art. 130 lit. a) C. muncii, reintegrarea sa în funcţie şi obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că a îndeplinit funcţia de economist, şef birou şi apoi consilier bancar la Direcţia Decontări Bancare a Băncii Naţionale a României. La data de 18 octombrie 2000 a primit o adresă prin care a fost înştiinţat că, în urma Hotărârii Consiliului de Administraţie din 17 octombrie 2000, postul său a fost desfiinţat şi i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 18 octombrie 2000.
A susţinut că măsura luată este nelegală şi netemeinică.
Acţiunea s-a înregistrat la Judecătoria sectorului 3 şi prin sentinţa civilă nr. 652/2001 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Recursul declarat împotriva sentinţei nr. 652/2001 a fost respins prin Decizia nr. 547/2/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1583 din 22 noiembrie 2001, a admis acţiunea reclamantului C.S.I.
A dispus anularea ordinului nr. 637/2000, emis de Guvernatorul Băncii Naţionale a României şi reîncadrarea reclamantului în funcţia de consilier bancar.
A obligat pârâta la plata drepturilor băneşti începând cu data de 18 octombrie 2000, până la data reîncadrării şi la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în fapt, pârâta nu a dispus o reorganizare efectivă, având în vedere că s-a desfiinţat Direcţia Decontări Bancare şi s-a înfiinţat o nouă structură, Oficiul Central de Plăţi şi Decontări Bancare a preluat funcţiile şi atribuţiile direcţiei desfiinţate.
Funcţia de consilier bancar nu a fost desfiinţată, fiind prevăzută în Anexa 1 care cuprinde schema posturilor din Oficiul Central al Plăţii şi Decontări Bancare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Banca Naţională a României şi a solicitat, în principal, trimiterea spre competentă soluţionare a cauzei la instanţa de drept comun.
Recurenta a susţinut că sentinţa nr. 1583 din 12 noiembrie 2001 a fost pronunţată cu încălcarea normelor de competenţă, întrucât ne aflăm în prezenţa unui litigiu de muncă care intră în competenţa de soluţionare a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
În motivarea acestei opinii, a precizat că funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la Legea nr. 188/10999 privind Statutul funcţionarilor publici, iar printre acestea nu sunt menţionaţi şi salariaţii Băncii Naţionale a României.
Aceştia au încheiate contracte individuale de muncă şi îşi desfăşoară activitatea potrivit legislaţiei muncii.
Pe fondul cauzei, pârâta a susţinut că din probele administrate în cauză rezultă fără tăgadă că a avut loc o reducere efectivă de personal în cadrul Băncii Naţionale a României, ca urmare a reorganizării activităţii prin desfiinţarea Direcţiei Decontări Bancare.
Disponibilizarea salariaţilor, printre care şi a domnului C.S.I., s-a realizat ca urmare a eficientizării activităţii de plăţi şi decontări bancare, prin reducerea atât a numărului de servicii de la 8 la 6, cât şi a numărului de posturi de 160 la 129.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că recursul este fondat, sentinţa atacată fiind pronunţată cu încălcarea normelor de competenţă în materie.
De necontestat, Banca Naţională a României are caracterul unei autorităţi centrale, fiind banca centrală a statului cu atribuţii specifice în domeniul stabilirii politicii monetare a statului.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite de autoritatea sau instituţia publică în temeiul legii, în scopul realizării competenţelor sale.
Funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege. Anexa poate fi completată prin hotărâre a Guvernului.
În lege, nu există nici o menţiune referitoare la Banca Naţională a României şi la salariaţii acesteia.
Banca Naţională a României este banca centrală a statului român, având personalitate juridică, al cărui statut este aprobat printr-o Lege specială, nr. 101/1998 care dispune că aceasta „elaborează, aplică, răspunde de politica monetară, valutară, de credit de plăţi, precum şi de autorizarea şi supravegherea prudenţială bancară, în cadrul politicii generale a statului, verificând funcţionarea normală a sistemului bancar şi participarea la promovarea unui sistem specific economiei de piaţă".
Din analiza textului arătat, rezultă că toate atribuţiile stabilite în competenţa Băncii
Naţionale a României au caracter bancar.
La elaborarea Legii nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României s-a avut în vedere independenţa instituţională şi financiară a băncii centrale în raport de celelalte instituţii ale statului, ca o cerinţă obligatorie prevăzută prin Statutul Sistemului European al Băncii Centrale şi dispoziţiile Tratatului de la Maastricht vizând Uniunea Economică Monetară.
Faţă de faptul că Banca Naţională a României nu este înscrisă în anexa la Legea privind Statutul funcţionarilor publici, iar salariaţii săi nu sunt funcţionari publici, rezultă că, în speţă, ne aflăm în prezenţa unui litigiu de muncă în legătură cu încetarea contractului individual de muncă, astfel cum este acesta definit în prevederile art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
C.S.I. a fost angajat la Banca Naţională a României cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată care i s-a desfăcut în temeiul art. 130 lit. a) C. muncii prin Ordinul Guvernatorului Băncii Naţionale a României nr. 637 din 18 octombrie 2000.
În aceste condiţii, competenţa de soluţionare a cauzei revenea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă, conform art. 2 lit. b1) C. proc. civ.
Cauza, fiind soluţionată de o instanţă necompetentă, urmează a se admite recursul şi a se casa hotărârea, cu trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului municipiului Bucureşti, secţia conflicte de muncă, conform art. 313 şi art. 2 lit. b1) C. proc. civ.
Criticile de fond ale recursului vor fi avute în vedere de instanţă, ca apărări ale părţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Banca Naţională a României împotriva sentinţei nr. 1583 din 22 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia conflicte de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1418/2003. Contencios. Anulare concurs... | CSJ. Decizia nr. 1420/2003. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
