CSJ. Decizia nr. 1449/2003. Contencios. Anulare decizie (pensie). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1449/2003
Dosar nr.1402/2002
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 noiembrie 2001, reclamantul M.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Interne, anularea deciziei comunicată cu adresa nr. 158.195 din 10 septembrie 2001, precum şi a deciziei de pensionare nr. 127.011 din 27 iulie 2001. emisă de pârât. obligarea acestuia să emită o nouă decizie de pensionare, în care baza de calcul a pensiei să fie stabilită potrivit dispoziţiilor art. 21 pct. 2 din Legea nr. 164/2001 şi să i se plătească diferenţele de bani, ce rezultă din noul mod de calcul a pensiei, cu începere din 1 iulie 2001, până la data emiterii noii decizii de pensionare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost cadru M.I., în perioada 1 iunie 1977 – 30 aprilie 2001.
La 30 mai 2001 a cerut trecerea în rezervă, potrivit art. 13 lit. b) din Legea nr. 164/2001 şi fiind trecut în rezervă la 8 iunie 2001, iar la 27 iulie 2001 i s-a emis Decizia de pensionare contestată.
Considerând greşit modul de calcul al pensiei, a solicitat pârâtului, aplicarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 164/2001, cerere ce i-a fost respinsă.
Curtea, analizând cauza în raport cu susţinerile părţilor şi a actelor de la dosar, s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 121/CA/2002 – P, în sensul respingerii acţiunii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea a reţinut, în esenţă, că motivul invocat de către Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul Ministerului de Interne, în Decizia nr. 40 din 20 februarie 2002, prin care i s-a respins contestaţia reclamantului împotriva deciziei de pensii, precum că s-a îndeplinit tardiv procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 164/2001, este întemeiat.
Aşa fiind, instanţa a apreciat că acţiunea reclamantei nu poate fi primită, îndeplinirea tardivă a procedurii administrative prevăzută de Legea nr.1 64/2001, echivalând cu neîndeplinirea ei, cu consecinţa definitivării deciziei de pensiei contestate.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a apreciat că Decizia de pensie este legală, în speţă fiind aplicabile prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 164/2001.
Împotriva sentinţei astfel pronunţată, a declarat recurs reclamantul M.G.
Criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, a susţinut că în mod greşit instanţa a considerat că acţiunea nu poate fi primită, întrucât indeplinirea tardivă a procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 164/2001, echivalează cu neîndeplinirea ei, pentru că Decizia de pensionare a fost emisă la 27 iulie 2001, iar la data de 23 august 2001 a înregistrat contestaţia.
Indiferent de modul de intitulare a acesteia şi de faptul că nu a fost adresată direct Comisiei de Contestaţii, aceasta întruneşte cerinţele contestaţiei, fiind formulată în termenul legal de 30 de zile, aşa cum prevede legea şi că actul din decembrie 2001, considerat de instanţă drept contestaţie, în raport cu care s-a stabilit ca fiind tardivă contestaţia, nu reprezintă decât o revenire în a se lua contestaţia anterioară.
A mai susţinut, cu privire la fondul cauzei, că prin hotărârea pronunţată au fost încălcate dispoziţiile legale privind salarizarea personalului militar şi pensiile militare, respectiv art. 3, 6 şi 12 din Legea nr. 138/1991, ca şi dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 164/2001.
Recursul este nefondat, pentru cele ce urmează:
Legea nr. 164/2001, privind pensiilel militare de stat, instituie o procedură administrativă prealabilă obligatorie; astfel, art. 53 din lege stipulează:
„Stabilirea dreptului de pensie sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de organele de pensii, în termen de 45 de zile de la data depunerii dosarului de pensionare. Decizia va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile de fapt şi de drept care au condus la emiterea sau la respingerea cererii de pensionare, precum şi termenul în care poate fi introdusă cererea.
Art. 55 alin. (1) prevede: „Împotriva deciziei emise în condiţiile art. 5 se poate introduce contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestaţii pensii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi Serviciul Român de Informaţii", iar prin alin. (4) se precizează:
„deciziile comisiilor de contestaţii care nu au fost atacate la instanţa judecătorească, sunt definitive."
În raport cu cele de mai sus, corect, instanţa de fond a reţinut că acţiunea reclamantului nu poate fi primită, pe motiv că îndeplinirea tardivă a procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 164/2001, echivalează cu neîndeplinrea ei, cu consecinţa definitivării deciziei de pensie contestată.
Prin Decizia nr. 40 din 20 februarie 2002, emisă de Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul Ministerului de Interne, contestaţia a fost respinsă, cu motivarea că termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei a fost depăşit.
Nu pot fi reţinute nici celelalte motive de casare invocate, cu privire la fondul cauzei în raport cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 164/2001, care prevăd că faza de calcul folosită la stabilirea pensiei militare de stat este solda lunară brută avută în ulima lună de activitate, care include solda de grad corespunzătoare la data trecerii în rezervă.
Potrivit art. 21 alin. (2) din Legeal nr. 164/2001, în cazul în care au avut loc modificări ale soldelor de funcţie în ultimele 6 luni de activitate, baza de calcul o constituie media soldelor lunare brute din această perioadă, mai puţin solda de grad.
Din fişa de pensie a reclamantului rezultă că în ultimele 6 luni de activitate, soldele sale nu au fost modificate.
Faţă de cele de mai sus, nefiind îndeplinită cerinţa art. 21 alin. (2) din Legea nr. 164/2001, instanţa de fond, în mod temeinic şi legal, a reţinut că pensia recurentului a fost corect calculată, astfel că recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.G., împotriva sentinţei civile nr. 121/CA/2002 - P din 18 martie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 8 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1447/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1451/2003. Contencios → |
|---|
