CSJ. Decizia nr. 145/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.145
Dosar nr.3328/1999
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat deM.A.împotriva sentinţei civile nr.1095 din 27 septembrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
La apelul nominal au lipsit recurenta-reclamantă M.A., precum şi intimaţii-pârâţi Consiliul Local Devesel şi Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială a judeţului Mehedinţi.
Procedura completă.
S-a referit că, prin încheierea din 20 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de Contencios Administrativ a depus suspendarea judecării recursului declarat în cauză, în temeiul dispoziţiilor art.242 pct.2 din Codul de procedură civilă.
La 22 noiembrie 2002, în baza art.252 din Codul de procedură civilă, s-a dispus repunerea dosarului pe rol în vederea constatării perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare, din vina părţii, mai mult de un an.
CURTEA
Asupra perimării de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1095 din 27 septembrie 1999 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ a respins acţiunea formulată de reclamanta M.A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Devesel şi Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Mehedinţi, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta M.A. a declarat recurs considerând soluţia pronunţată de curtea de apel ca netemeinică şi nelegală.
Prin încheierea din 20 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a dispus suspendarea judecării recursului declarat în cauză, în temeiul art.242 din Codul de procedură civilă, având în vedere că nici una din părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă.
La 22 noiembrie 2002, în baza art.252 din codul de procedură civilă s-a dispus repunerea pe rol a dosarului în vederea constatării perimării.
În conformitate cu prevederile art.248 din Codul de procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii mai mult de un an.
În speţă, recursul declarat de M.A. a stat în nelucrare de la 20 noiembrie 2001 până la 22 noiembrie 2002, când dosarul s-a repus pe rol pentru constatarea din oficiu a perimării acestei căi de atac, mai mult de un an.
Lăsarea în nelucrare a cauzei este imputabilă recurentei deoarece – aşa cum rezultă din probele dosarului – suspendarea s-a dispus în temeiul art.242 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, iar în termen de un an aceasta nu a cerut redeschiderea judecăţii, aşa cum prevăd dispoziţiile art.245 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă.
Aşa fiind, în virtutea sus menţionatelor dispoziţii legale referitoare la perimare – care sancţionează neglijenţa manifestată prin abandonarea procesului şi în temeiul situaţiei de fapt reţinută, care demonstrează vina recurentei în ceea ce priveşte lăsarea în nelucrare a recursului, urmează a se constata perimat acest recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de M.A. împotriva Sentinţei civile nr.1095 din 27 septembrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de Contencios Administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1002/2003. Contencios. Recurs împotriva... | CSJ. Obligare Minister la reintegrarea în funcţia avută... → |
|---|
