CSJ. Decizia nr. 1457/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.1457
Dosar nr.468/2003
Şedinţa publică din 8 aprilie 2003
S-a luat în examinare contestaţiaîn anulare formulată de Banca Comercială N.B. SA împotrivadeciziei nr.486 din 6 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie-Secţia decontencios administrativ.
La apelul nominals-a prezentat:contestatoarea Banca Comercială N.B. SA reprezentată de avocatul ales (fila 15 dosar recurs); intimata Banca Naţională a României prin consilierul juridic R.M. precum şi Banca Populară Română – Cooperativa de Credit Bucureşti, prin lichidator SC"R.R.A.L."SRLreprezentată de I.C.
Procedura completă.
Reprezentantul contestatoarei Banca Comercială N.B. SA a solicitat admiterea contestaţiei în anulare pentru motivele prezentate pe larg în concluziile scrise (fila 32) pe care le-a reiterat în susţinerea orală a cauzei.
Consilierul juridicR.M. a pus concluzii de respingere a contestaţiei în anulare ca neîntemeiată pentrumotivele din întâmpinare (fila 27).
Reprezentantul intimatei Banca PopularăRomână Cooperativa de Credit Bucureşti prin lichidator SC"R.R.A.L." SRL asolicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată pentru motivele din întâmpinare (fila 21) pe care le-a susţinutpunctual.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilordosarului, constată următoarele:
Prin recursuldeclarat de Banca Comercială N.B. SAa fost vizată soluţia pronunţată de Preşedintele Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României, Guverntatorul Băncii prin Hotărârea nr.46 din 1 iulie 2002 prin care a fost admisă în parte contestaţia formulată de Banca Populară Română – Cooperativa de Credit – înfaliment, în sensul anulării dispoziţiei privind termenul de 3 luni pentru vânzarea participaţiei sale deţinute la capitalul social al recurentei.
Pentru a respinge recursul, Curtea Supremă de Justiţie a reţinut prin Decizia nr.486 din 6 februarie 2003că nu se putea aplica termenul de 3 luni prevăzut de art.73 din Legea nr.58/1998, pentru vânzarea acţiunilor ce le deţine la recurentă, deoarece Banca Populară Română – Cooperativa de Credit- în faliment, avea aprobarea acordată de B.N.R. pentru participaţie la capitalul social din anul 1999 şi respectiv 2000, că numai astfel nu se încalcă interesele creditorilor şi respectivobligaţiile lichidatorului pe linia sporirii averii debitoarei.
Prin contestaţia în anulare formulată de Banca Comercială N.B. SA –recurenta din dosarul Curţii Supreme de Justiţie 2019/2002 în care s-a pronunţatDecizia nr.486/6 feruarie 2002, se solicită anularea acestei decizii şi reluarea judecăţii recursului.
Ca temei juridic al contestaţiei este indicat art.318(1) Cod procedură civilă iar ca motive:
-greşeală materială comisă de instanţă ce rezultă din motivarea deciziei, alin.5 fila 3, susţinând că este o motivare eronată;
-cămotivareade la fila 3 alin.7 este „străină cauzei", care nu are legătură cu legislaţia bancară, şi nici un s-a invocat de parte, referire făcută la menţiunea că recurenta nu a acţionat anterior declarării recursului, pe cale administrativă;
-altă greşelă materială, calificată drept confuzietotală se referă la alineatul final din considerente în care se motivează că anularea termenului de 3 luni este dispusă în interesul creditului şi lichidatorului;
-şi o ultimă eroare, greşeală materială se referă la aprobarea acordată pentru participaţie la capitalul social încă din anul 1999 şi respectiv 2000, motivare care nu ar privi hotărârea BNR contestată.
Se mai invocă de contestatorîn plus de greşelile materiale menţionate, ca motive, unele motive de recurs la care instanţa în judecarea recursului nu a răspuns şi anume:
-că hotărârea nr.46/1 iulie 2002 este nulă căci institue o condiţie potestativă.
-că măsura specială a vânzării acţiunilor în termen de 3 luni este supusă acordului judecătorului sindic numai dacă acesta le-a indisponibilizat;
-termenul de 3 luni este imperativ:
Contestaţia este nefondată.
Potrivit 318(1) hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestaţia în anulare poate fi exercitată numai în condiţiile limitativ prevăzutede textul menţionat, cu alte cuvinte, nici motivele de contestaţie în anulare specială nu pot fi extinse prin analogie la alte situaţii decât cele vizate în mod expres în art.318 Cod procedură civilă.
Contestaţia în anularespecială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii de drept substanţial sau procedural. Această cale de retractare estecreată de lege doar pentru remedierea unor greşeli materiale, iar nu şi pentru reformarea unor greşeli de fond.
Dispoziţiile legale prevăzute de art.318 Cod procedură civilă, au deci un câmp limitat deaplicaţie, astfel că ele trebuie să fie exercitate şi interpretate în toate cazurile în mod restrictiv pentru a nu deschide în ultimă instanţă un veritabil recurs la recurs.
Prin urmare, greşelile vizate de art.318 Cod procedură civilăsunt greşeli de fapt şinu greşeli de judecată, de apreciere a probelorori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Motivele invocate de contestator ca fiind în sfera de aplicabilitate a prevederilor art.318(1) Cod procedură civilă se constată că sunt neîntemeiate, considerentele deciziei civile sunt conforme cu actele cauzei, cu prevederile legale de aplicat în rezolvarea pricinii, motivele depuse de contestator fiind critici a modului în care instanţa de recurs a apreciatprobele şi a soluţionat recursul.
Este neîntemeiat şi cel de al doilea motiv al contestaţiei, analiza dosarului demonstrând că instanţa a răspuns la singurul motiv din recursul declarat şi motivat în termen, concluziile, susţinerile, argumentele ulterioare nefiind deci motive de recurs.
Urmare considerentelor expuse, Curteaconstată că este neîntemeiată contestaţia în anulare, astfel că pe cale de consecinţă va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţiaîn anulare formulată de Banca Comercială „N.B." SA împotriva Deciziei nr.486 din 6 februarie 2003 a CurţiiSupreme de Justiţie, Secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1452/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 1458/2003. Contencios → |
|---|
