ICCJ. Decizia nr. 146/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.146
Dosar nr.1034 /2003
Şedinţa publică din20 ianuarie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
Anlizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti reclamanta Compania Naţională „Fluvială Giurgiu Nav" S.A. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei 1602/2001 cu consecinţa exonerării de plata sumei de 1.628.487.960 lei T.V.A. suplimentar şi a majorărilor de întârziere în cuantum de 696.652.132 lei. Reclamanta a solicitat deasemeni anularea deciziei menţionate şi cu privire la suma de 237.967.619 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii cu majorările aferente precum şi la suma de 307.594.578 lei reprezentând majorări de întârziere a debitului privind fondul de învăţământ şi fondul de handicap.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat pe larg că nu datorează sumele reţinute şi că organele de control au făcut o greşită aplicare şi interpretare a normelor legale aplicabile.
Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 106/2003 a admis în parte acţiunea formulată şi a dispus anularea „în parte a deciziei nr. 1602/2001 emisă de Ministerul Fijnanţelor Publice pentru suma de 696.652.135 lei majorări de întârziere, suma datorată fiind de 200.204.063 lei pentru 1.983.427.305 lei T.V.A. suplimentar şi majorări de întâtzierede 391.346.421 lei".
Prin aceeaşi sentinţă Ministerul Finanţelor a fost obligat şi la 25.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinutcă din expertiza efectuată rezultă ce sume datorează reclamanta, altele decât cele reţinute prin actul de control.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs în termenul legal pârâţii Ministerul Finaţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţeor Publice Giurgiu .
I. În motivarea recursului săurecurenta pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiua susţinut în esenţă că:
- în mod greşit instanţa a exonerat reclamanta de plata sumei de 1.306.465.226 lei reprezentând T.V.A. suplimentar, ignorând dispoziţiile HG nr. 401/2000 pentru aprobarea normelor de aplicare a OUG nr. 17/2000 privind T.V.A. respectiv pct. 9.3 – 9.8 din această hotărâre, care reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească agentul economic pentru a beneficia de cota „0" T.V.A.;
- din probele dosarului rezultă că reclamanta intimată a efectuat încasări în numerar la agenţii din străinătate şi nu prin bănci autorizate de BNR, aşa cum prevede legea.
II. Recurentul pârât Ministrerul Finanţelor Publice, motivându-şi recursul, a susţinut că:
- greşit a avut în vedere instanţa suplimentul la raportul de expertiză cu privire la calcularea majorărilor de întârziere, deoarece expertul în mod nelegal a procedat la recalcularea majorărilor de întârziere până la data încheierii procesului verbal de control, respectiv 31 august 2001, deşi actul de compensare este ulterior finalizării controlului;
- greşit s-a considerat că intimata reclamantă nu datorează suma de 1.983.427.305 lei T.V.A. suplimentar, neţinându-se cont de condiţiile pe care trebuia să le îndeplinească aceasta pentru aplicarea cotei „0" T.V.A., condiţii prevăzute O.M.F. nr.565/2000.
Analizând recursurile formulate prin prisma dispoziţiilor art. 304 – 3041 C. proc. civ., în raport de motivele invocate, Curtea le va admite în sensul celor de mai jos.
Orice hotărâre judecătorească pronunţată într-o cauză soluţionată, reprezintă convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, convingere formată ca urmare a situaţiei de fapt rezultate din probele administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în materie.
Acesta este şi motivul pentru care instanţa încuviinţează şi administrează probe la cererea ambelor părţi, menite să confirme sau să infirme cele susţinute.
În acest sens, legiuitorul a prevăzut în art. 261 pct. 5 C. proc. civ. că hotărârea se dă în numele legii şi cuprinde „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererilor părţilor".
O hotărâre nemotivată nu poate fi supusă controlului judecătoresc ierarhic prin intermediul căilor legale de atac, deoarece instanţa de control nu poate aprecia asupra motivelor de recurs formulate în lipsa motivării, respectiv a argumentării soluţiei pronunţate şi ulterior atacate.
În cauza dedusă judecăţii, Curtea urmează a reţine că sentinţa civilă nr.106/2003 este total nemotivată atât în fapt cât şi în drept, instanţa pronunţând o hotărâre nelegală şi netemeinică cu încălcarea dispoziţiilor art. 261. pct. (5) C. proc. civ.
Sub acest aspect este de menţionat că o expertiză administrată într-o o cauză reprezintă o probă care trebuie însă coroborată şi cu celelalte probe şi cu privire la care instanţa trebuie să motiveze de ce a reţinut-o sau nu.
În cauza de faţă, instanţa nu numai că nu a motivat sub nici un aspect de ce a reţinut concluziile expertizei, dar nici nu a invocat vreun temei de drept în baza căruia a reţinut sumele cuprinse în expertiză.
Or, recurenţii pârâţi au susţinut atât la fond cât şi în recurs că expertul a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor legale aplicabile, ori a omis şi alte dispoziţii.
Aşa fiind, în raport de cele mai sus reţinute şi în baza dispoziţiilor art. 312 şi 313 C. proc. civ. recursurile vor fi admise, sentinţa casată şi cauza trimisăspre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, instanţa urmează a avea în vedere şi motivele de recurs invocate, probele deja administrate pronunţând o soluţie motivată caresă reprezinte convingerea ei cu privire la obiectul acţiunii în raport de situaţia de fapt ce rezultă şi cadrullegal aplicabil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Giurgiu împotriva sentinţei civile nr. 106 din 30 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1458/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1460/2003. Contencios → |
|---|
