CSJ. Decizia nr. 1493/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1493/2003
Dosar nr. 1361/2002
Şedinţa publică din 10 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC C. SA Arad a solicitat anularea procesului-verbal din 17 noiembrie 2000, încheiat de Administraţia Financiară Arad şi Decizia nr. 630 din 2 mai 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, cu privire la obligarea sa de a plăti bugetului de stat, suma de 1.627.647.519 lei, reprezentând T.V.A.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pentru a beneficia de prevederile art. 4 alin. (1) din OUG nr. 163/2000, privind majorările de întârziere aferente unor taxe şi impozite, a achitat statului debitul pe are îl avea, în valoare de 3.802.969.530 lei şi a solicitat să i se aplice facilităţile din ordonanţa de urgenţă, pentru majorări de întârziere aferente T.V.A., în sumă de 8.045.722.238 lei.
Urmare la cererea reclamantei, prin procesul-verbal din 17 noiembrie 2000, s-a stabilit că debitul restant la T.V.A. este în sumă de 5430.617.045 lei, din care s-a plătit 3.802.969.530 lei, rămânând de plată la 31 octombrie 2000, suma de 1.627.647.529 lei, neachitată până la data controlului, datorită faptului că societatea nu a înregistrat diferenţa de debit T.V.A., rezultată din aplicarea Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 620/1997.
S-a susţinut că debitul nu este real, pentru că în perioada 1997 – 1999, reclamanta a virat la buget, T.V.A. datorată statului, menţionând pe ordinele de plată că a înţeles să plătească T.V.A. datorat, şi nu majorările aferente; că, cu toate acestea, pârâţii au stins plăţile şi privitor la majorări, ceea ce a dus ca la 31 octombrie, în evidenţele societăţii să nu fie evidenţiat T.V.A. de plată, ci numai majorările aferente, iar prin actul de control s-a stabilit un debit la T.V.A. în valoare de 1.627.647.519 lei; că impunerea este nelegală, fiind rezultatul aplicării eronate a Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 620/1997.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 60 din 12 martie 2002, a respins acţiunea reclamantei, cu următoarea motivare:
După intrarea în vigoare a OUG nr. 163/2000, la cererea reclamantei, a fost verificată activitatea acesteia, iar prin actul de control din 17 noiembrie 2000 s-a stabilit că debitul restant de plată cu titlu T.V.A., la data de 19 octombrie 2000 a fost de 5.430.617.043 lei, din care s-a achitat suma de 3.802.969.530 lei, rămânând un rest de plată de 1.627.647.513 lei, care face obiectul acţiunii.
Potrivit actului de control din 17 noiembrie 2000, T.V.A. de plată la data de 19 octombrie 2000, a rezultat din constatările organelor fiscale consemnate în procesele-verbale din 21 ianuarie 1999, 14 iulie 1999 şi 12 aprilie 2000, prin care s-a procedat la stingerea obligaţiilor bugetare reprezentate de T.V.A., conform Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 620/1997, datorate de reclamantă.
Din verificările anterioare, au rezultat diferenţa de T.V.A., urmare la aplicarea Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 620/1997, pe care reclamanta nu le-a contestat, dar nici nu le-a înregistrat în contabilitate, astfel că T.V.A. de plată este în sumă de 1.627.649.519 lei.
S-a conchis că debitele constatate cu titlu de T.V.A., prin actele de control anterioare celui din 17 noiembrie 2000, nefiind contestate de reclamantă, au devenit executorii, potrivit OG nr. 11/1996, astfel că în mod corect au fost preluate în procesul verbal ce face obiectul cauzei, iar datorită caracterului lor executoriu, nu mai pot fi cenzurate în prezenta acţiune; că, concluzia expertului referitoare la corecta plată a T.V.A., pe perioada supusă verificărilor anterioare actului din 17 noiembrie 2000, nu are relevanţă juridică.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta, reiterând aspectele invocate în acţiune, în sensul că actele administrative atacate, prin care s-a reţinut obligaţia de plată a T.V.A. în sumă de 1.627.649.513 lei, sunt nelegale.
Recursul este nefondat.
În adevăr, din actele dosarului rezultă că T.V.A. de plată la data de 19 octomrie 2000, în sumă de 5.430.617.043 lei, din care s-a plătit 3.802.969.530 lei, rămânând un rest de plată în sumă de 1.627.647.513 lei, a rezultat din constatările organelor fiscale menţionate în procesele verbale din 21 ianuarie 1999, 14 iulie 1999 şi din 12 aprilie 2000.
Totodată, rezultă că, debitele nu au fost contestate de către reclamantă, astfel că ele au devenit executorii, potrivit OG nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare şi, deci, ele nu mai pot fi cenzurate în prezenta acţiune.
Referitor la modul eronat în care a fost aplicat Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 620/1997, de către organele financiare, la verificările anterioare datei de 17 noiembrie 2000, prin care s-a generat debitul din acţiune, de asemenea, prima instanţă a reţinut corect că nu are relevanţă juridică, având în vedere că respectivele constatări nu au fost contestate.
Faţă de cele menţionate, precum şi de împrejurarea că nu sunt invocate motive de casare din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul apare nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C. SA Arad ,împotriva sentinţei civile nr. 60 din 12 martie 2002, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1491/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1495/2003. Contencios. Refuz publicare în... → |
|---|
