CSJ. Decizia nr. 1495/2003. Contencios. Refuz publicare în Monitorul Oficial al Ordinelor emise de CNAS. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1495/2003
Dosar nr. 1465/2002
Şedinţa publică din 10 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 octombrie 2001 reclamantul Colegiul Medicilor din România a chemat în judecată C.N.A.S., solicitând obligarea pârâtei ca în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii de admitere a acţiunii să emită şi să trimită spre publicare la Monitorul Oficial al României, Partea I, Ordinul / Ordinele privind stabilirea valorii estimate şi definitive a valorii punctului „per capita" şi a punctului bugetului de practică medicală şi „per serviciu" pentru plata serviciilor medicale din asistenţa medicală primară şi asistenţa medicală de specialitate ambulatorie, din sistemul de asigurări sociale de sănătate, pe trimestrul I şi trimestrul II ale anului 2001, obligarea pârâtei la emiterea proiectului de ordin, cu „valorile punctului", pe trimestrul III din 2001 şi comunicarea lui către reclamantă pentru analiză şi aprobare în termen de 15 zile de la pronunţarea hotărârii de admitere a acţiunii, iar în ipoteza admiterii acţiunii, obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile de 10.000.000 lei pentru fiecare zi întârziere până la executarea obligaţiei.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că deşi pârâta, conform dispoziţiilor art. 6 din HG nr. 175/2001 avea obligaţia să emită actele menţionate, aceasta refuză să soluţioneze favorabil cererea sa în sensul de a acţiona potrivit dispoziţiilor legale mai sus arătate.
Totodată, reclamantul a invocat şi prevederile art. 14 alin. (3) şi art. 15 alin. (3) din Contractul-cadru pe anul 2001, art. 17, art. 18, art. 21-23, art. 34 din Normele de aplicare a acestui contract, precum şi art. 10 din Legea nr. 24/2000 şi ale art. 1 şi 5 din Legea nr. 29/1990.
În Şedinţa publică din 12 februarie 2002, reclamantul a renunţat la judecarea capătului 3 din acţiunea introductivă privind obligarea pârâtei la plata unei amenzi civile.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 158 din 19 februarie 2002 a respins acţiunea restrânsă formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, pe de o parte, că valoarea estimată şi definitivă a punctelor pentru asistenţa medicală primară şi de specialitate se calculează doar de C.N.A.S., fără a exista nici o dispoziţie care să prevadă consultarea sau supunerea spre aprobare reclamantului a valorii punctului pentru asistenţa medicală primară sau ambulatorie de specialitate.
Pe de altă parte, că din probele administrate în cauză rezultă că pârâta a transmis caselor de asigurări de sănătate valorile estimate şi definitive ale valorii punctului „per capita" şi „per serviciu" pentru asistenţa medicală primară şi de specialitate în baza cărora acestea au efectuat decontarea serviciilor medicale prestate de furnizorii de servicii, în baza contractelor încheiate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, Colegiul Medicilor din România, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, Colegiul Medicilor din România a susţinut că în soluţionarea cauzei instanţa de fond nu a ţinut cont şi nu a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor Legi nr. 145/1997 (art. 44 şi 45), ale Contractului - cadru pe anul 2001 aprobat prin HG nr. 165/2001 (art. 6, art. 13 şi urm.), precum şi ale Normelor de aplicare a acestui contract (art. 17, art. 18, art. 15 alin. (2).
Totodată, recurentul-reclamant a arătat că şi în ipoteza în care s-ar considera că nu este cazul emiterii unui ordin comun, C.N.A.S. – Colegiul Medicilor din România, tot era necesar ca valoarea punctului calculată de către C.N.A.S. să fie aprobată prin ordin al Preşedintelui C.N.A.S. şi nu să fie transmisă caselor de asigurări de sănătate din teritoriu sub forma unei adrese, fiind aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 24/2000.
Examinând sentinţa atacată în raport cu toate criticile formulate, cu actele dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul nu este fondat.
Astfel, este necontestat că în conformitate cu dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate contractele anuale cu furnizorii de servicii medicale se încheie de casele de asigurări de sănătate în baza Contractului - cadru, iar Contractul - cadru pentru anul 2001 a fost aprobat prin HG nr. 165/2001 (M. Of., nr. 34/19.01.2001).
Potrivit art. 2 din această hotărâre C.N.A.S. împreună cu Colegiul Medicilor din România elaborează norme metodologice de aplicare a Contractului - cadru, iar Normele se aprobă prin ordin comun al preşedintelui C.N.A.S. şi al preşedintelui Colegiului Medicilor din România, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, al ministerelor cu reţea sanitară proprie, al Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Justiţiei şi se publică în Monitorul Oficial al României.
Aşadar, art. 6 din HG nr. 165/2001 se referă la ordinele emise pentru aplicarea Contractului - cadru cuprins în anexa la HG nr. 165/2001 şi a normelor prevăzute la art. 2 din hotărâre, care vizează relaţia dintre casele de asigurări de sănătate şi furnizorii de servicii medicale (se aprobă de cei doi preşedinţi ale autorităţilor mai sus arătate şi se publică în Monitorul Oficial), iar nu la valoarea punctului estimată sau definitivă.
Mai mult, se constată, pe de o parte, că, pentru aprobarea Normelor de aplicare a Contractului - cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului asigurărilor de sănătate, a fost emis Ordinul comun nr. 269/79 din 12 ianuarie 2001, (M. Of., nr. 22 bis/15.01.2001). Pe de altă parte, se constată că pentru stabilirea cotelor procentuale destinate decontării serviciilor medicale pentru fiecare domeniu al asistenţei medicale a fost încheiat şi Ordinul comun nr. 482/597/2914/2001. Totodată, se constată că toate adresele prin care au fost comunicate valorile punctului „per capita", „per serviciu", a celui aferent bugetului de practică medicală ambulatorie de specialitate au număr de înregistrare de la Cabinetul Preşedintelui C.N.A.S., purtând ştampila C.N.A.S. şi semnătura preşedintelui C.N.A.S. sau a persoanei abilitate să semneze în numele acestuia.
Faptul că aceste adrese prin care au fost comunicate valorile punctelor stabilite de C.N.A.S. nu au fost publicate în Monitorul Oficial nu este contrar dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât, astfel cum s-a arătat, în cele ce preced, acestea au fost stabilite în baza actelor normative publicate în Monitorul Oficial, iar actele administrative prin care s-a stabilit valoarea punctelor sunt acte juridice de punere în executare al respectivelor acte normative şi au fost comunicate tuturor celor interesaţi, fapt recunoscut şi de recurent.
Prin urmare, se constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că pentru anul 2001 nu există nici o prevedere legală care să oblige C.N.A.S. la emiterea altor ordine în sensul solicitat de Colegiul Medicilor din România.
Constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar motivele de recurs nefondate, urmează a se respinge recursul declarat în cauză de Colegiul Medicilor din România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Colegiul Medicilor din România împotriva sentinţei civile nr. 158 din 19 februarie 2002 a Curţii de Apel, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1493/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 1497/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
