CSJ. Decizia nr. 1529/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1529
Dosar nr. 3282/200.
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 august 2002 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, sub nr. 1374, reclamanta S.C. P. SRL Bucureşti a chemat în judecată Ministerul Finanţelor pentru ca în contradictoriu cu acesta să se constate nelegalitatea pct. 1 alin. (2) al deciziei nr. 3 din 4 martie 2002; să se dispună returnarea sumei de 30.476.633 lei; şi plata daunelor interese ce reprezintă echivalentul dobânzi legale începând din prima zi după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data depunerii cererii de restituire înregistrată la Administraţia Finanţelor Publice sectorul 1.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamantă că a solicitat Administraţiei Financiare restituirea sumei de 30.749.147.676 lei, că în Decizia contestată [pct. 1 alin. (2)] au fost introduse prevederi în aplicarea art. 7 alin. (2) din OG nr. 70/1994 care exced textului legii în a cărei aplicare au fost date, limitându-se acordarea facilităţilor introduse prin OG nr. 70/1994.
În întâmpinarea depusă Ministerul Finanţelor a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 în sensul că reclamanta nu s-a adresat autorităţii emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, adresându-se direct instanţei de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 897 pronunţată la 8 octombrie 2002 a admis excepţia şi a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. P.L. România SRL ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ. „în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condiţiile stabilite de acea lege.
Legea Contenciosului administrativ prin art. 5 a prevăzut o atare procedură ce nu a fost îndeplinită de reclamantă. Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta susţinând că procedura prealabilă a fost concepută pentru a oferi persoanelor interesate mijloace legale mai rapide şi mai puţin costisitoare pentru apărarea unui drept recunoscut de lege, dar în nici un caz pentru a-i limita sau îngreuna accesul în justiţie.
S-a susţinut de asemenea că în speţă este vorba de un caz special în care autoritatea administrativă nu mai poate revoca actul administrativ întrucât a produs efecte juridice astfel că nu mai era necesară procedura prealabilă.
Recursul este nefondat.
Curtea urmează să constate că excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost corect analizată de instanţe de fond în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 şi art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
În nici un caz nu se poate vorbi de o limitare sau îngreunare a accesului la Justiţie prin consacrarea acestei proceduri, noţiunea acesteia fiind tocmai pentru a da posibilitatea autorităţii administrative să-şi exercite controlul legalităţii actelor emise şi să le revoce în măsura în care ar vătăma anumite drepturi.
Este de remarcat că atare procedura este o obligatorie independent de faptul dacă actul atacat a produs sau nu efecte juridice astfel că şi această critică urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S.C. P.L. România SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 897 din 8 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1526/2003. Contencios. Refuz raspuns memoriu.... | CSJ. Decizia nr. 153/2003. Contencios → |
|---|
