CSJ. Decizia nr. 1524/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1524/2003
Dosar nr. 3248/2002
Şedinţa publică din 11 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 noiembrie 2002, Procurorul general financiar a declarat recurs împotriva deciziei nr. 52 din 6 noiembrie 2002 a Curţii de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din aceeaşi lege.
S-a susţinut că în mod greşit prin Decizia suscitată s-a admis cererea de reexaminare, decizându-se sesizarea Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi Dolj, cu judecarea în primă instanţă a faptelor şi a persoanelor prevăzute în procesul-verbal de constatare, cu îndrumarea ca la primul termen cu procedura îndeplinită, acesta să pună în discuţie excepţia prescrierii dreptului la acţiune, în vederea stabilirii răspunderii civile delictuale, precum şi prescrierea dreptului de a cere executarea silită a creanţelor bugetare.
În opinia Curţii de Conturi, în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, numai instanţele Curţii de Conturi au competenţa de a se pronunţa cu privire la prescrierea dreptului la acţiune, în vederea stabilirii condiţiilor răspunderii civile şi pe cale de consecinţă, a angajării răspunderii civile delictuale.
Recursul este motivat pe faptul că termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, înlăuntrul căruia putea fi făcută sesizarea Colegiului jurisdicţional, pentru judecarea şi obligarea la plata de despăgubiri civile a persoanelor considerate răspunzătoare, se împlinise.
S-a mai susţinut că şi termenul de 5 ani prevăzut de art. 98 din OG nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare, se prescrisese la acea dată, nefiind legal posibil, în consecinţă să se solicite Colegiului jurisdicţional, să dispună virarea de către SC C. SA Dolj, la bugetul de stat, a sumei de 309.000 mii lei, prevăzută în procesul-verbal de constatare.
Decizia nr. 52 din 6 noiembrie 2000, pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, a fost atacată, şi de SC C. SA Dolj, care a susţinut că, în cauză, Curtea de Conturi nu putea pronunţa Decizia atacată, cât timp Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus scoaterea de sub urmărire penală a invinuiţilor M.N., C.V. şi C.A. şi în consecinţă, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Dolj, a clasat faptele, pe motiv de neexistenţă a prejudiciului şi deci, nici a răspunderii.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie constată că prin Decizia nr. 52 din 6 noiembrie 2002, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a admis cererea de reexaminare formulată de Direcţia de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi Dolj, împotriva soluţiei Procurorului general financiar, de respingere a plângerii formulate împotriva soluţiei de clasare a procesului-verbal de constatare nr. 40 din 16 ianuarie 1998, întocmit de SC C. SA Craiova, a Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Craiova, pe care le-a desfiinţat. Totodată a sesizat Colegiul jurisdicţional Dolj, cu judecarea în primă instanţă a faptelor şi a persoanelor menţionate în procesul-verbal de control.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a reţinut că cererea de reexaminare este întemeiată, în condiţiile în care potrivit art. 97 alin. (1) şi (2), Procurorul financiar învesteşte cu act de sesizareî Colegiul jurisdicţional, cu privire la faptele şi persoanele cu care este sesizat de organele proprii ale Curţii de Conturi.
În cazul în care procurorul financiar constată inexistenţa condiţiilor răspunderii, acesta clasează motivat actul de control. În cauză, procurorul financiar a dispus clasarea actului de control, pe considerentul că nu mai există prejudiciu, aşa cum au stabilit organele de urmărire penală şi deci, nu mai poate exista nici răspundere, iar procurorul financiar a confirmat această soluţie, cu modificarea motivării, în sensul că soluţia de clasare se impune ca urmare a intervenirii prescripţiei.
Curtea de Conturi a constatat că potrivit art. 94 din Legea de organizare a Curţii de Conturi, clasarea actului de control de către procuror, se poate dispune numai pentru inexistenţa condiţiilor răspunderii, nu însă pentru prescripţia dreptului la acţiune, constatarea stingerii prin prescripţie a dreptului la acţiune fiind doar de competenţa instanţei de judecată, care la cererea părţilor ori din oficiu, va pune în discuţia părţilor „excepţia prescripţiei dreptului la acţiune".
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a precizat în Decizia atacată că numai după ce părţile se pronunţă cu privire la cele sus-citate, în urma judecăţii, instanţa va admite excepţia şi va respinge actul de sesizare pentru stingerea dreptului la acţiune, ca urmare a intervenirii prescripţiei extinctive, ori respingând excepţia, va continua procedura judiciară.
S-a mai reţinut că „pe de altă parte, din dispoziţiile art. 97 alin. (2), rezultă că, în ceea ce priveşte existenţa sau inexistenţa abaterii financiare, procurorul financiar nici nu se poate pronunţa, constatarea abaterii financiare fiind de competenţa exclusivă a instanţei de judecată, care va proceda, apoi, în mod subsecvent, şi la obligarea unităţii, la plata către bugetul de stat a creanţelor bugetare sau va constata că executarea acestor creanţe s-a prescris".
Situaţia de fapt, în cauză, a fost reţinută astfel:
În perioada 8 - 19 decembrie 1997 şi 15 ianuarie 1998, Direcţia de Control Financiar Dolj a Curţii a efectuat controlul modului de recuperare de la bugetul Ministerului Agriculturii, a diferenţelor de preţ la sămânţa de porumb prevăzute de HG nr. 19/1997, la SC C. SA Dolj.
Cu această ocazie s-a constatat că pentru campania agricolă a anului 1997, SC C. SA Dolj s-a aprovizionat cu cantitatea de 100.000 kg sămânţă porumb, de la SC C.I. SRL Craiova, achitând suma de 1.392.400 lei, conform contractului nr. 5 din 4 februarie 1997.
Suma de plată a fost achitată de unitatea controlată din credite, cu dobândă subvenţionată, acordate în condiţiile OG nr. 6/1997, cu O.P. nr. 194 din 21 aprilie 1997.
Conform art. 4 din Legea nr. 75/1995, astfel de sămânţă trebuia realizată de agenţii economici, autorizaţi în acest scop de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, prin organele teritoriale de specialitate, SC C.I. SRL, neavând o astfel de autorizaţie.
SC C.I. SRL s-a constatat ulterior că cumpărase sămânţa de la un cumpărător autorizat, SC P.A. SRL Bucureşti.
Între factura achitată de această firmă furnizoare şi factura achitată de SC C. SA Dolj, firmei private SC C.I. SRL, exista o diferenţă de 754.893.000 lei, sumă ce a fost considerată ca reprezentând prejudiciu produs unităţii, din culpa managerului M.N.
SC C. SA Dolj a vândut societăţilor comerciale cu profil agricol, sămânţa, în condiţiile art. 44 din Legea nr. 75/1995, cu o reducere a preţului la cumpărare, de până la 50%.
Ca urmare SC C. SA Dolj a întocmit decontul justificativ pentru încasarea sumei de 608.205.000 lei, decont semnat de managerul M.N. şi de directorul economic, C.V.
Această sumă a fost încasată de unitate, din bugetul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, la 8 iulie 1997.
Urmare a verificării decontului, organele de control ale Curţii de Conturi a României au constatat că, în mod nelegal SC C. SA Dolj a introdus la plată, şi cantitatea de 100.000 kg sămânţă de porumb achiziţionată de la SC C.I. SRL Craiova, în condiţiile sus-citate.
Ca atare, s-a considerat că SC C. SA Dolj a încasat nelegal suma de 309.000 mii lei, reprezentând diferenţă preţ aferentă cantităţii de 100.000 kg seminţe porumb, achiziţionată de la agent economic neautorizat.
Actul de control a fost înaintat Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Dolj,care la 24 februarie 1998, a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în vederea efectuării urmăririi penale faţă de M.N., C.V. şi C.A., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 248,289, 291 şi 215 C. pen. şi art. 195 pct. 5 din Legea nr. 31/1990.
La 24 septembrie 1999, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus scoaterea de sub urmărire penală a făptuitorilor, neconfirmând constatările organului de control, neexistând prejudiciu, suma încasată de la bugetul de stat fiind legală.
Ca urmare, la 14 iunie 2002, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Dolj, a dispus clasarea faptelor, pe considerentul că nu mai există prejudiciu şi deci, numai există nici răspundere.
Împotriva acestei soluţii, Direcţia de Control Financiar Ulterior Dolj a formulat plângere, adresată Procurorului general financiar, care la 30 septembrie 2002, a respins-o, pe considerentul că soluţia pronunţată de prima instanţă, este legală, temeiul fiind acela al prescripţiei dreptului la acţiune.
S-a mai menţionat că temeiul iniţial al soluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, acela al inexistenţei prejudiciului, a fost înlăturat, urmare a modificării ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi de neîncepere a urmăririi penale la 13 iunie 2002.
Împotriva soluţiei procurorului general financiar, Direcţia de Control Financiar Ulterior Dolj a Camerei de Conturi Dolj, a formulat cerere de reexaminare, pe considerentul că atât aprovizionarea cu seminţe de porumb, cât şi comercializarea către societăţile comerciale cu profil agricol, s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Din probele cauzei şi situaţia de fapt expusă, rezultă că hotărârea secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi este legală şi temeinică, astfel că cele 2 recursuri declarate în cauză vor fi respinse.
Avându-se în vedere dispoziţiile art. 97 alin. (1)şi (2) din Legea nr. 94/1992, cu modificările ulterioare, o dată sesizat Colegiul jurisdicţional, cu privire la fapte şi persoane la care s-a efectuat control de organele de control proprii ale Curţii de Conturi, instanţa de judecată, şi numai aceasta, se pronunţă asupra eventualei prescripţii a dreptului la acţiune, excepţie în raport cu rezolvarea căreia se continuă sau nu procedura judiciară.
Activitatea de judecată este, deci, dată de Legea nr. 94/1992, instanţei de judecată, procurorul neputând să-şi extindă competenţa dincolo de ce i se stabileşte, ca competenţă, prin lege.
Aşa fiind, recursurile declarate fiind neîntemeiate, vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi şi de SC C. SA Craiova, împotriva deciziei nr. 52 din 6 noiembrie 2002 a Curţii de Conturi a României ,în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1523/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1526/2003. Contencios. Refuz raspuns memoriu.... → |
|---|
