CSJ. Decizia nr. 1575/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1575/2003
Dosar nr. 2359/2002
Şedinţa publică din 16 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin procesul-verbal de control încheiat la 19 martie 1999, controlorii financiari ai Direcţiei de Control Financiar a judeţului Maramureş din cadrul Secţiei de Control Ulterior a Curţii de Conturi a României, s-a reţinut că Direcţia de Telecomunicaţii Baia Mare a cumpărat în septembrie 1997, prin licitaţie, un număr de 175 biciclete de la SC B. SRL Baia Mare, cu preţul de 168.105.000 lei, cu mult peste 104.422.100 lei, preţ pe care l-ar fi plătit dacă ar fi achiziţionat bicicletele de la Uzina T. Zărneşti.
Pentru diferenţa rezultată de 60.182.100 lei, s-a emis decizie de imputare în sarcina membrilor Comisiei de Licitaţie.
Soluţionând contestaţia formulată împotriva acestei decizii, Colegiul jurisdicţional Maramureş, prin sentinţa nr. 4 din 27 aprilie 2000, a anulat imputaţia, hotărâre menţinută şi de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 450 din 26 octombrie 2000.
Ulterior, în temeiul Decretului nr. 63/1981, privind modul de recuperare a pagubelor produse avutului obştesc, Direcţia de Telecomunicaţii Baia Mare, prin directorul coordonator, a emis Decizia nr. 214 din 31 ianuarie 2001, prin care a imputat fostului director coordonator, T.A., suma de 202.175.765 lei, reprezentând: diferenţa de preţ rezultată din achiziţionarea bicicletelor, plus dobânda aferentă.
Prin sentinţa nr. 4 din 29 ianuarie 2002, Colegiul jurisdicţional Maramureş a admis contestaţia formulată de T.A. şi a anulat în totalitate Decizia de imputare, obligând în acelaşi timp, intimata Direcţia de Telecomunicaţii Maramureş. la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. prin Decizia nr. 192 din 9 mai 2002, a respins recursul jurisdicţional declarat de S.N.Tc. R. SA, împotriva acestei sentinţe.
Ambele instanţe au reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 107 C. muncii, Decizia de imputare trebuia emisă de organul ierarhic superior, respectiv de directorul general al S.N.Tc. R. SA, iar pe fondul cauzei că achiziţionarea bicicletelor s-a făcut cu respectarea normelor legale privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiilor.
Prin recursul declarat de S.N.Tc. R. SA, împotriva deciziei nr. 192/2002 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, s-a susţinut că atât controlul, cât şi Decizia de imputare s-au efectuat şi respectiv, emis, după ce T.A. nu a mai fost director coordonator la Direcţia de Telecomunicaţii Maramureş şi că actualul director coordonator are competenţa de a emite Decizia în legătură cu angajarea, promovarea, sancţionarea sau desfacerea contractului individual de muncă a persoanelor cu funcţii de conducere, cu atât mai mult. de a emite Decizia pentru recuperarea prejudiciului cauzat unităţii de foştii angajaţi.
Pe fondul litigiului, recurenta a criticat soluţiile pronunţate de organele cu atribuţii jurisdicţionale de Curtea de Conturi, susţinând că fostul director T.A. a cunoscut de faptul că firma T. fabrică şi comercializează biciclete, fiind de notorietate că acesta este unicul producător autohton de stat. de biciclete şi ca atare, este răspunzător de prejudiciul produs.
Recursul nu este fondat.
La emiterea deciziei de imputare în sarcina contestatorului s-a avut în vedere, după cum rezultă din chiar cuprinsul acesteia, funcţia de director coordonator pe care o îndeplinea la momentul achiziţiei celor 175 de biciclete.
Astfel fiind, în mod corect s-a apreciat că în conformitate cu dispoziţiile art. 107 C. muncii. numai organul ierarhic superior ar fi avut competenţa de a emite Decizia de imputare şi nicidecum directorul coordonator actual.
Susţinerea recurentei potrivit căreia acestuia din urmă îi revin ca atribuţii, angajarea, promovarea, sancţionarea sau desfacerea contractelor de muncă individuale şi ca atare. cu atât mai mult. dreptul de a emite Decizia de imputare pentru recuperarea prejudiciului cauzat unităţii de foşti angajaţi, este nefondată, toate aceste atribuţii enunţate putând fi exercitate numai în raport cu personalul subordonat şi nicidecum în raport cu persoanele egale în funcţie, numirea acestora fiind făcută de organul ierarhic superior, în speţă de directorul general al R.A. R. SA.
Referitor la fondul pricinii. legal şi temeinic s-a reţinut că licitaţia organizată pentru achiziţionarea celor 175 de biciclete. s-a desfăşurat cu respectarea normelor legale în vigoare. din cele 3 oferte fiind preferată cea mai ieftină.
De altfel, contravaloarea bicicletelor s-a achitat din fondurile de exploatare, în evidenţele contabile fiind înscrise ca obiecte de inventar.
În raport cu toate aceste considerente, urmează a se aprecia ca nefondat recursul declarat de S.N.Tc. R. SA, împotriva deciziei nr. 192/2002 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi.
Văzând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.Tc. R. SA – Direcţia de Telecomunicaţii Maramureş, împotriva deciziei nr. 192 din 9 mai 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Obligă recurenta la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul T.A.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1574/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 1576/2003. Contencios. Anulare partiala acte... → |
|---|
