CSJ. Decizia nr. 1689/2003. Contencios. La declinare de competenta (actualizare pensie). Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1689/2003
Dosar nr. 793/2003
Şedinţa publică din 6 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta P.E. a chemat în judecată în calitate de pârât, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să-l oblige pe pârât să analizeze pensia de serviciu cuvenită reclamantului, ţinând seama de prevederile OG nr. 83/2000, HG nr. 403/2001 şi OUG nr. 187/2001 şi să comunice noul cuantum al pensiei, C.N.P.A.S.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, pârâtul a efectuat actualizarea pensiei de serviciu, numai în raport cu indemnizaţia de încadrare, fără a ţine seama de sporurile legale prevăzute în OUG nr. 113/2000 şi fără a face aplicarea art. 103 din Legea nr. 92/1992, în sensul că nu a actualizat pensia de serviciu, în funcţie de majorarea salariilor conform HG nr. 403/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr.80/2003, a declinat competenţa judecării cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 19/2001, în raport cu care competenţa de soluţionare revine tribunalului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susţinut că pensiile magistraţilor sunt reglementate de o dispoziţie specială şi diferită în raport cu dispoziţiile din Legea nr. 19/2001 şi că Ministerul Public căruia i s-a adresat, este un organ central ,conform art. 1 şi 5 din Legea nr. 29/1990.
Analizând recursul formulat în raport cu dispoziţiile de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., şi de motivele de recurs invocate, Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul acţiunii introductive de instanţă formulată de recurenta-reclamantă, îl constituie „actualizarea pensiei de serviciu" şi stabilirea „noului cuantum al pensiei", care să fie comunicat Casei Naţionale de Pensii.
Cu alte cuvinte, ceea ce contestă recurenta este modul de stabilire şi de plată a pensiei de serviciu ce i se cuvine, în raport cu actele normative invocate, respectiv Legea nr. 92/1992, OUG nr. 113/2000, HG nr. 113/2000, HG nr. 403/2001; OUG nr. 187/2000 şi OG nr. 83/2000.
Faţă de obiectul acţiunii, în mod corect instanţa şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 155 lit. f) din Legea nr. 19/2001, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri, privind „modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi indemnizaţiilor şi altor drepturi de asigurări sociale".
Prin textul de lege invocat, nu se face nici o distincţie în raport cu categoriile de pensii, iar art. 103 din Legea nr. 92/1992, aplicabil magistraţilor pensionari, nu cuprinde norme speciale de procedură şi competenţă derogatorie de la dreptul comun, respectiv de la Legea nr. 19/2001.
În acelaşi sens, faptul că pensia cuvenită magistraţilor este denumită „pensie de serviciu", nu o exclude din sistemul asigurărilor sociale, deoarece potrivit art. 103 alin. (3) din Legea nr. 92/1992, numai partea din pensia de serviciu care depăşeşte nivelul pensiei din sistemul asigurărilor sociale de stat, se suportă din bugetul de stat, restul suportându-se din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Aşa fiind, litigiul având ca obiect contestarea modului de calcul a pensiei de serviciu se soluţionează în primă instanţă, de tribunale, legea aplicabilă fiind Legea nr. 19/2001, şi nu Legea nr. 29/1990.
În consecinţă, în raport cu cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.M., împotriva sentinţei civile nr. 80 din 28 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1688/2003. Contencios. Anulare aviz cercetare... | CSJ. Decizia nr. 169/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei → |
|---|
