CSJ. Decizia nr. 1839/2003. Contencios. Anulare decizii U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1839/2003
Dosar nr. 216/2003
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1116, pronunţată la data de 20 noiembrie 2002 în dosarul nr. 1206/2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul G.I. împotriva U.A.R., dispunând anularea deciziei nr. 8753 din 23 martie 2002, emisă de Consiliul U.A.R. şi a deciziei nr. 1249 din 14 decembrie 2001, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R., uniunea pârâtă fiind obligată să recunoască reclamantului, dreptul de a fi primit în profesia de avocat, în condiţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, îndeplinind funcţiile de jurisconsult şi consilier juridic o perioadă mai mare de 10 ani, iar dispoziţiile art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat nu-i sunt aplicabile acestuia, cererea sa fiind înregistrată anterior intrării în vigoare a Statutului şi, pe de altă parte, condiţia impusă, ca cererea să fie formulată cu cel puţin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare din sistemul din care solicitantul face parte, reprezintă o adăugare la lege.
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut că deciziile emise de instanţele U.A.R., în temeiul dispoziţiilor art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, sunt nelegale şi a dispus anularea acestora.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs U.A.R., susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- chiar dacă cererea de primire în profesie fusese depusă anterior intrării în vigoare a Statutului profesiei de avocat, soluţionarea cererii s-a făcut ulterior acestei date, fiind incidente dispoziţiile acestui statut;
- n mod greşit a reţinut instanţa de fond că dispoziţiile art. 28 alin. (8) din Statutul pofesiei de avocat, adaugă la prevederile Legii nr. 51/1995, din moment ce acesta a fost emis în baza prevederilor art. 58 alin. (1) lit. b) din lege.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că intimatul-reclamant îndeplineşte condiţiile cerute de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, republicată, precum şi celelalte condiţii generale, pentru a fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, având o vechime mai mare de 10 ani în funcţiile de jurisconsult şi consilier juridic.
De asemenea, este necontestat că acesta a formulat cererea de primire în profesia de avocat, la data de 13 ianuarie 2001 la Baroul Bucureşti, după ce se pensionase din activitatea pe care o desfăşurase anterior.
Este adevărat că prin art. 28 alin. (9) din Statutul profesiei de avocat, intrat în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial, s-a prevăzut că persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a solicita primirea în profesia de avocat, poate formulat cerere de primire cu cel puţin 5 ani anteriori împlinirii vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii şi asigurări sociale din care face parte.
Dar susţinerea recurentei din primul motiv de recurs, că dispoziţiile acestui statut s-ar aplica şi cererilor formulate anterior intrării lui în vigoare, este lipsită de temei legal, fiind contrară principiului constituţional al neretroactivităţii actelor normative, Statutul profesiei de avocat fiind un act administrativ cu caracter normativ emis în baza şi în executarea Legii nr. 51/1995, republicată.
Astfel fiind, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că dispoziţiile Statutului profesiei de avocat publicat la 31 mai 2001, nu sunt aplicabile cererii formulate de intimatul-reclamant, la data de 13 ianuarie 2001, ceea ce va atrage respingerea recursului, ca nefondat.
În raport cu împrejurarea că Statutul respectiv este inaplicabil în cauză, motivarea instanţei de fond că acesta ar adăuga la lege, este de prisos, iar examinarea celui de-al doilea motiv de recurs, referitor la aceste considerente ale Curţii de apel, este inutilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de U.A.R., împotriva sentinţei civile nr. 1116 din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1838/2003. Contencios. Refuz punere în... | CSJ. Decizia nr. 184/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
