CSJ. Decizia nr. 1837/2003. Contencios. Anulare Hotarâre M.E.C. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1837/2003
Dosar nr. 212/2003
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 55 din 19 octombrie 2000, Colegiul Central de Disciplină din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale, actualmente Ministerul Educaţiei şi Cercetării, a admis contestaţia formulată de C.G., a dispus reintegrarea petentului la Grupul Şcolar Agricol Corabia, în postul avut anterior desfacerii contractului de muncă, cu plata către petent a tuturor drepturilor salariale, corespunzătoare, începând cu data de 15 iulie 2000 şi până la executarea hotărârii în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt, susţinând că hotărârea se întemeiază pe o greşeală gravă, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate în cauză.
În motivare s-a arătat că desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 115-123 din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, care au fost nesocotite la pronunţarea hotărârii nr. 55 din 19 octombrie 2000.
Examinând acţiunea, în raport cu actele dosarului şi criticile formulate, instanţa de fond, prin sentinţa civilă nr. 263 din 6 septembrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului Inspectoratul Şcolar Judeţean Olt.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, faptul că în şedinţa Consiliului profesoral din 15 iunie 2002, s-a propus sancţionarea pârâtului, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, însă din probele administrative nu a rezultat dacă măsura sancţionării a fost luată cu respectarea numărului de cel puţin 1/3 din numărul total de semnături.
De asemenea, lipseşte din dosar hotărârea prin care a fost numită comisia respectivă, iar procesul-verbal de şedinţă nu a fost înregistrat.
S-a mai reţinut faptul că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 119 alin. (2) din aceiaşi lege, cu privire la numirea membrilor comisiei.
Totodată, reţine instanţa, nu rezultă din procesul-verbal al comisiei, faptele ce i se impută pârâtului, cât şi împrejurarea în care acestea s-ar fi săvârşit şi urmările acestora, iar în ceea ce priveşte calificativul acordat pârâtului la sfârşitul anului 1999, de „insuficient", acesta nu constituie o abatere disciplinară, aşa cum greşit a fost interpretată de Comisia de cercetare.
Cât priveşte excepţia ridicată de pârât, în sensul că Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu are calitate procesuală pasivă în cauză, aceasta a fost înlăturată de instanţa de fond, plecând de la prevederile art. 122 alin. (2) din teza a II-a din Legea nr. 128/1997.
Împotriva sentinţei astfel pronunţate a declarat recurs Inspectoratul Şcolar al judeţului Olt, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând drept motiv de casare că sentinţa s-a întemeiat pe o greşeală gravă, decurgând dintr-o apreciere eronată a actelor din dosarul cauzei, precum şi că sentinţa a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale în vigoare, aplicabile speţei.
Verificând cauza în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul pentru cele ce urmează.
Obiectul cauzei îl constituie solicitarea recurentului, Inspectoratului Şcolar al judeţului Olt, de anulare a hotărârii nr. 55 din 19 octombrie 2000, emisă de Colegiul Central de Disciplină din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin care intimatul C.G. a fost reintegrat pe postul deţinut anterior.
Decizia de sancţionare a intimatului, nr. 96 din 15 iulie 2000, a avut la bază raportul Comisiei de cercetare, constituită conform prevederilor art. 123 din Legea nr. 128/1997, în care s-a consemnat că acesta a avut o atitudine necorespunzătoare, a obţinut calificativul „insuficient" la evaluare, fiind chemat în judecată pentru calomnie şi a încălcat art. 7 şi 15 din Statut.
De asemenea, dispoziţia de desfacere a contractului de muncă s-a întemeiat şi pe Decizia de sancţionare nr. 324 din 12 mai 2000, prin care acesta a fost sancţionat cu diminuarea salariului, cu 10% pe 3 luni.
Legea nr. 128/1997, privind Statutul personalului didactic, instituie o procedură specială privind numirea pe post şi sancţionarea disciplinară prevăzută în Titlul VI al legii, intitulat „Răspunderea disciplinară şi materială a personalului didactic, didactic auxiliar, a personalului de conducere, îndrumare şi control".
La art. 119 alin. (1), legea prevede că sancţionarea disciplinară se face numai după cercetarea prealabilă a faptei, sesizate în scris şi aduse la cunoştinţa celui în cauză şi verificarea susţinerilor făcute apărare.
La pct. 2 al aceluiaşi articol se menţionează că pentru cercetarea abaterilor disciplinare, se constituie o comisie formată din 3-5 membri, având o anumită structură (compunere).
Conform art. 122 alin. (2), persoana sancţionată are dreptul de a contesta în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la Colegiul de Disciplină de pe lângă Inspectoratul Şcolar şi la Colegiul Central de Disciplină al Ministerului Învăţământului, după caz.
Din hotărârea nr. 55/2000, a cărei anulare s-a solicitat, rezultă că procedura de sancţionare a intimatului nu a fost respectată.
Astfel, nu rezultă respectarea numărului de cel puţin 1/3 din numărul total al membrilor Consiliului profesoral, conform prevederilor art. 117 alin. (1) din Legea nr. 128/1997.
Totodată, au fost încălcate dispoziţiile art. 119 alin. (2) din aceeaşi lege, privind numărul membrilor comisiei de cercetare ce prevede:
„Pentru cercetarea abaterilor disciplinare se constituie o comisie formată din 3-5 membri...", având, de asemenea, o anumită compunere expres stipulată în text.
De asemenea, nu rezultă, din procesul-verbal al comisiei, faptele ce i se impută pârâtului, împrejurările în care au fost săvârşite şi urmările acestora.
Nu s-a făcut dovada audierii pârâtului, a verificării apărării acestuia, cerinţe instituite la art. 119 alin. (1) şi art. 120 din Legea nr. 128/1997.
Aceste nereguli au fost corect reţinute de instanţa de fond, prin sentinţa atacată, astfel încât sentinţa apare ca fiind judicios motivată sub toate aspectele.
În ceea ce priveşte excepţia invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în sensul că nu are calitate procesuală pasivă, în cauză şi sub acest aspect se reţine că instanţa de fond corect a înlăturat-o, făcând trimitere la prevederile art. 122 din Legea nr. 128/1997.
În consecinţă, Curtea constată că sentinţa a fost dată cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel încât motivele de casare sunt nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Inspectoratul Şcolar al judeţului Olt, împotriva sentinţei civile nr. 263 din 16 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1835/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 1838/2003. Contencios. Refuz punere în... → |
|---|
