CSJ. Decizia nr. 1863/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1863/2003
Dosar nr. 2657/2000
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 martie 1996, la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost înregistrat dosarul nr. 851/1996, având ca obiect acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Fundaţia M.S., prin Comunitatea Ortodoxă Sârbă Timişoara Cetate, pentru anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului Seria M 03 nr. 045,9 eliberat la data de 9 septembrie 1993 de Ministerul Industriilor, în favoarea SC T. SA Timişoara, care a fost introdusă în cauză, prin precizarea de acţiune depusă la dosar la termenul din 13 iunie 1996.
În motivarea acţiunii, fundaţia reclamantă a susţinut, în esenţă, că actul administrativ atacat este nelegal în ceea ce priveşte suprafaţa de 2186 mp teren, înscrisă în C.F. nr. 61 top. 250 Timişoara, care a aparţinut şi aparţine reclamantei.
Prin încheierea nr. 1385 din 2 septembrie 1996, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia, unde, la 18 octombrie 1996, a fost înregistrat dosarul nr. 2560/1996.
La 15 octombrie 1996, Consiliul Local Timişoara a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, cerând anularea aceluiaşi act administrativ, susţinând că a fost emis cu încălcarea prevederilor HG nr. 834/1991, deoarece consiliul nu a avizat favorabil documentaţia (procesul-verbal de vecinătate).
La termenul din 26 martie 1997, reclamanta şi-a precizat acţiunea, cerând introducerea în cauză a pârâtului M.M., care apare ca proprietar al terenului, înscris în extrasul de C.F. nr. 61 top. 250 Timişoara.
La data de 26 iunie 1997 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu SC A.G. SA Timişoara, cerând anularea aceluiaşi act administrativ, susţinând că era îndreptăţită să primească terenul respectiv, în parte, pentru motivul că la data respectivă era chiriaş, împrejurare de care Ministerul Industriilor nu a ţinut seama.
La data de 12 mai 1999 au formulat cereri de intervenţie în interes propriu, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale – Inspectoratul zonal Timişoara, SC A.G. SA Timişoara, C.S. U.M. Timişoara, Agenţia Naţională L.P., agenţia Timişoara, SC R. SRL Timişoara, SC C. SRL Timişoara, SC E. Timişoara, S.C. D. SRL Timişoara, cerând anularea aceluiaşi act administrativ, susţinând că a fost emis în mod nelegal, Ministerul Industriilor ignorând faptul că aceste firme interveniente erau chiriaşe în imobilul respectiv, care făcea obiectul unui litigiu în dosarul nr. 17981/1992 al Judecătoriei Timişoara.
Soluţionând cauza, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 240 din 20 octombrie 1999, a admis acţiunea şi toate cererile de intervenţie în interes propriu, dispunând anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului Seria M03 nr. 0459, emis la data de 9 septembrie 1993, în ceea ce priveşte Anexele nr. 2, 4 şi 5, în sensul radierii suprafeţei de 2.186 mp teren, din acest act.
Totodată, a obligat pe pârâţi să plătească reclamantei suma de 10.440.000 lei, şi intervenienţilor SC C. SRL Timişoara şi SC R. SRL Timişoara, câte 1.000.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că actul administrativ atacat este nelegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor HG nr. 834/1991 şi ale Legii nr. 15/1990, ministerul pârât ignorând avizul negativ al consiliului şi împrejurarea că pe terenul în litigiu se află construcţii, aparţinând patrimoniului cultural naţional, care nu pot face obiectul privatizării, folosit la data emiterii certificatului de atestare de către societăţile comerciale interveniente.
În considerentele hotărârii, curtea de apel se referă la excepţiile invocate de pârâta SC T. SA Timişoara, cu privire la lipsa calităţii procesuale a reclamantei şi cu privire la autoritatea de lucru judecat, pe care le apreciază ca fiind neîntemeiate, urmând să fie respinse.
Împotriva acestei soluţii au formulat recursuri:
1. SC T. Timişoara a criticat hotărârea pronunţată, susţinând că:
- instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiilor pe care le-a invocat în cursul judecăţii: excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei; excepţia de tardivitate a acţiunii; excepţia de neîndeplinire a procedurii prealabile; excepţia inexistenţei în favoarea reclamantei, a unui drept recunoscut de lege, care să-i fi fost încălcat prin actul administrativ atacat;
- hotărârea este netemeinică, instanţa apreciind greşit că certificatul a fost emis cu încălcarea prevederilor legale în materie.
Prin încheierea din 6 iunie 2002 a fost încuviinţată, în principiu, cererea de intervenţie formulată de SC OG SRL Timişoara, în interesul recurentei SC T. SA.
2. Consiliul Local Timişoara a criticat hotărârea, susţinând că instanţa, admiţând cererea de intervenţie, a omis să se pronunţe cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii: anularea tuturor actelor emise, prin care imobilul în litigiu a fost trevut în patrimoniul SC T. SA Timişoara.
3. M.M., care nu şi-a motivat recursul, astfel că potrivit prevederilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se constată nulitatea acestuia.
Recursul formulat de Consiliul Local Timişoara urmează să fie respins, pentru că în raport cu obiectul cauzei şi cu soluţia adoptată de instanţa de fond, cu privire la cererea sa de intervenţie, care a fost admisă, recurentul nu mai justifică un interes procesual pentru promovarea acestei căi de atac.
Recursul formulat de SC T. SA Timişoara este întemeiat, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
Este necontestat că actul administrativ atacat, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M03 nr. 0459, a fost emis de fostul Minister al Industriilor, la data de 9 septembrie 1993, iar acţiunea pentru anularea parţială a acestuia a fost înregistrată la instanţa competentă la data de 21 martie 1996, când s-a format dosarul nr. 851/1996 al Curţii de Apel Timişoara.
De asemenea, este necontestat că la termenul din 11 decembrie 1996, recurenta-pârâtă a depus o întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei, pentru că, pe de o parte, nu are capacitate juridică şi, pe de altă parte, nu justifică un drept legal care să-i fi fost încălcat, precum şi excepţiile de tardivitate a acţiunii şi a autorităţii de lucru judecat, cerând ataşarea dosarului nr. 17981/1992 al Judecătoriei Timişoara, în care s-a depus, între alte acte, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, ce a fost comunicat fundaţiei reclamante.
Potrivit prevederilor art. 137 C. proc. civ., instanţa este obligată să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Curtea de apel, deşi dosarul nr. 17981/1992 al Judecătoriei Timişoara a fost ataşat la dosarul cauzei, nu a verificat şi nu s-a pronunţat cu privire la excepţia de nerespectare a prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, referitor la datele la care s-a adresat organului emitent şi instanţei de contencios administrativ, în raport cu data la care intimata-reclamantă a primit/a luat la cunoştinţă de actul administrativ atacat.
Procedând în acest mod, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi casabilă în condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De fapt, curtea de apel a omis să se pronunţe şi asupra celorlalte excepţii dirimante, chiar dacă, în considerentele hotărârii, le analizează.
Pentru motivele de mai sus, recursul formulat de SC T. SA Timişoara va fi admis şi pe cale de consecinţă, va fi admisă şi cererea de intervenţie formulată de SC OG SRL Timişoara, în interesul recurentei-pârâte.
Astfel fiind, analizarea celorlalte motive de recurs a devenit de prisos, acestea urmând să fie cercetate ca apărări de fond, de către instanţa de rejudecare, potrivit prevederilor art. 315 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC T. SA Timişoara, împotriva sentinţei civile nr. 240 din 20 octombrie 1999 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Respinge recursul declarat de Consiliul Local Timişoara, împotriva aceleiaşi sentinţe, ca lipsit de interes.
Constată nul recursul declarat de M.M.
Admite cererea de intervenţie formulată de SC OG SRL Timişoara, în favoarea SC T. SA Timişoara.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1863/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1866/2003. Contencios → |
|---|
