CSJ. Decizia nr. 1867/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 1867/2003
Dosar nr. 1414/2001
Şedinţa publică din 16 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
R.M. a chemat în judecată Direcţia Generală a Vămilor, pentru a dispune anularea deciziei nr. 2719/15 noiembrie 2000 emisă de aceasta, ca nelegală.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la 2 august 1998 a achiziţionat un autoturism din Germania în numele societăţii SC M.D.R. Trading SRL al cărei asociat este, ca aport în natură la capitalul social, conform actului adiţional nr. 138/24 august 1998.
Maşina a fost introdusă în ţară la 4 august 1998 şi a primit autorizaţie de circulaţie provizorie nr. 492310, pentru 30 de zile.
Întrucât maşina nu avea dispozitivul Euro 2 nu a putut fi înmatriculată în România, motiv pentru care a solicitat vânzătorului restituirea preţului. La data de 25 iulie 2000 a restituit numerele provizorii proprietarului din Germania şi s-au primit alte numere cu care maşina a fost scoasă din ţară în mai 1999, prin vama Nădlac. Acest autoturism nu este proprietatea sa, ci aparţine societăţii al cărei asociat majoritar este V.R.
Se arată de reclamantă că, nu poate răspunde pentru acest bun ce aparţine societăţii la care ea nu deţine decât un procent de 15% din capitalul social şi că plata taxelor vamale nu se justifică pentru un autoturism care a tranzitat România şi care a fost restituit proprietarului pentru defecţiuni tehnice.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 209 din 22 februarie 2001, a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând legalitatea actului contestat.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, reclamanta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond admiterea acţiunii.
S-a arătat că autoturismul a fost introdus în ţară pe numele societăţii comerciale, reclamanta fiind doar şofer şi că faţă de aceasta este suficientă amenda plătită drept contravenţie. Chiar dacă s-ar considera că autoturismul nu ar fi scutit de taxa vamală, consideră că răspunderea aparţine societăţii şi nu ei. În prezent, maşina nu este în ţară, fiind restituită proprietarului pe motiv că nu a fost înmatriculat neavând Euro 2.
Instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor administrate din care rezultă că autoturismul a fost introdus în ţară în numele societăţii şi nici asupra actului adiţional al societăţii.
Recursul este nefondat.
Cum R.M. confirmă că a fost şoferul autoturismului introdus în ţară, ea avea potrivit art. 162 alin. (1) din HG nr. 626/1997 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, calitatea de titular de tranzit, fiind transportatorul bunului în care sens a depus la Biroul Vamal Turnu declaraţia vamală de tranzit nr. 4658/4 august 1998.
Odată cu acordarea tranzitului, Biroul Vamal Turnu a stabilit, potrivit art. 164 alin. (1) din HG nr. 626/1997, un termen de 30 de zile pentru încheierea regimului vamal de tranzit la Biroul Vamal Târguri şi Expoziţii.
Reclamanta, în calitatea sa de titular de tranzit nu a respectat dispoziţiile art. 164 alin. (2) şi ale art. 165 din hotărârea mai sus arătată (de a prezenta auto împreună cu declaraţia vamală de tranzit şi documentele însoţitoare în termenul de 30 de zile stabilit), situaţie în care Biroul Vamal Turnu a încheiat actul constatator nr. 1017/7 iulie 1999 prin care s-au stabilit taxe vamale.
Susţinerea din recurs că instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor administrate nu poate fi primită.
Deşi reclamanta-recurentă a susţinut că nu este proprietarul maşinii, ci numai transportator, din sentinţa penală nr. 256/2002 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă, rezultă situaţia că aceasta este proprietar, ea figurând ca parte vătămată ce s-a constituit în parte civilă, iar instanţa, admiţând acţiunea civilă în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. a obligat inculpaţii V.R. şi V.E., la restituirea autoturismului BMW către aceasta sau contravaloarea acestuia de 9000 mărci germane.
Justificat instanţa nu a luat în considerare apărarea formulată de reclamantă că plata taxelor vamale s-ar datora de societatea SC MDR Trading SRL, unde reclamanta este acţionar, faţă de hotărârea de mai sus, ca şi susţinerea că aceasta ar fi adusă ca aport în natură la capitalul social, actul adiţional fiind întocmit după introducerea în ţară a autoturismului.
Încălcarea dispoziţiilor legale atrage plata taxelor vamale, chiar dacă în prezent autoturismul nu se mai află în ţară.
În consecinţă, soluţia instanţei de respingere a acţiunii fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei civile nr. 209 din 22 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1866/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 1868/2003. Contencios → |
|---|
