CSJ. Decizia nr. 2025/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2025/2003
Dosar nr. 4155/2001
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 851/A/2001, reclamanta SC E. SRL Prisaca, în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, a solicitat anularea deciziei nr. 35 din 20 februarie 2001, prin care i-a fost respinsă contestaţia la nota de constatare, încheiată la 10 ianuarie 2001.
în motivarea cererii, petenta a arătat că prin nota de constatare menţionată, i-au fost stabilite obligaţii fiscale pe care nu le datorează.
Prin sentinţa nr. 59 din 23 aprilie2001, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Prin sentinţa nr. 568 din 12 iulie 2001, s-a admis acţiunea reclamantei, s-au anulat nota de constatare din 10 ianuarie 2001 şi Decizia nr. 35 din 20 februarie 2001 a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Olt.
A fost exonerată reclamanta de plata sumei de 9.582.223 lei, majorări de întârziere aferente T.V.A.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
Din nota de constatare din 10 ianuarie 2001, a rezultat că T.V.A. de plată cu termen între 19 octombrie – 29 decembrie 2000, s-a achitat prin compensare cu T.V.A. de rambursat,la 25 decembrie 2000.
Cu chitanţa nr. 0263337 din 31 octombrie 2000, a rezultat că reclamanta şi-a achitat toate datoriile la buget, în valoare totală de 26.657.154 lei.
În acest sens, reclamanta nu avea obligaţia legală de a achita majorările de întârziere aferente, pentru a beneficia de facilităţile prevăzute de OUG nr. 163/2000.
Conform art. 6 actul normativ citat, pentru a i se aplica OUG nr. 163/2000, reclamanta trebuia să-şi achite integral datoriile provenind din impozite, taxe şi alte venituri ale statului, cu termene de plată scadente, începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei, până la 29 decembrie 2000, inclusiv.
Majorările de întârziere recalculate de organele de control, aferente T.V.A., urmau să fie achitate conform legii, însă plata acestora până la 29 decembrie 2000, nu reprezintă o condiţie pentru a putea beneficia de scutirea de plată a majorărilor, potrivit OUG nr. 163/2000.
Împotriva sentinţei a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, criticând-o astfel:
Organele de control au constatat ca intimata a virat cu întârziere T.V.A., aferentă perioadei 19 octombrie 2000 - 29 decembrie 2000, fapt pentru care au calculat majorări de întârziere, în valoare de 303.437 lei, neachitate până la 29 decembrie 2000, conform art. 6 din OUG nr. 163/2000.
Pe acest considerent, s-a apreciat că nu beneficiază de scutirea de plata majorărilor de întârziere a T.V.A., în valoare de 9.582.233 lei aferente T.V.A. restantă, la 19 octombrie 2000.
Instanţa de fond a interpretat eronat art. 6 din OUG nr. 163/2000, care prevede scutirea de plată a majorărilor de întârziere, dacă debitorii şi-au achitat integral obligaţiile provenind din impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului de stat cu termene de plată scadente, începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei şi până la 29 decembrie, inclusiv.
Debitoarea-intimată nu şi-a achitat la termen T.V.A., perioadei aferente, 19 octombrie 2000 – 29 decembrie 2000, astfel că s-au calculat majorări de întâziere în cuantum de 303.437 lei, ce nu s-au achitat până la 29 decembrie 2000, pentru a beneficia de OUG nr. 163/2000.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Cu chitanţa nr. 0263337 din 31 octombrie 2000 s-a făcut dovada achitării debitelor către bugetul de stat, în valoare de 26.657.154 lei; în această sumă au fost incluse şi majorările.
OUG nr. 163/2000 nu vizează plata penalităţilor, astfel că aşa cum judicios a constatat instanţa de fond, operează privind scutirea de plata majorărilor de întârziere, fiind legală măsura restituirii sumei de 9.582.223 lei, majorări de întârziere T.V.A.
Aşa cum s-a interpretat de instanţa de fond, majorările de întârzierere calculate de organele de control aferente T.V.A., urmau să fie actuale, potrivit legii, însă plata acestora până la 29 decembrie 2000, nu reprezintă o condiţie pentru a putea beneficia de scutire de plată a majorărilor, conform OUG nr. 163/2000.
Faţă de cele menţionate mai sus, constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, împotriva sentinţei civile nr. 568 din 12 iulie 2001 a Curţii de Apel Craiov, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2021/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare | CSJ. Decizia nr. 2027/2003. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
