CSJ. Decizia nr. 2020/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2020/2003
Dosar nr. 353/2003
Şedinţa publică din 27 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Ş.G. a solicitat instanţei de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâţii U.A.R. şi Baroul Maramureş, anularea deciziei primei pârâte, nr. 8552/2001, obligarea pârâţilor să-i emită decizie de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen şi să-l înscrie în tabloul avocaţilor definitivi, cu cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 104 din 21 martie 2002, a admis acţiunea, a dispus anularea deciziei nr. 8552 din 15 decembrie 2001, emisă de U.A.R. – Consiliul Uniunii şi Decizia nr. 1131 din 13 iunie 2001 emisă de U.A.R. – Comisia Permanentă, a obligat pârâţii să emită în favoarea reclamantului, decizie de primire în profesia de avocat, cu drept de exercitare a profesiei, cu scutire de examen şi a obligat pârâtul Baroul Maramureş să-l înscrie pe reclamant în tabloul avocaţilor definitivi.
Prin Decizia nr. 361 din 30 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursurile declarate de pârâţii U.A.R. şi Baroul Maramureş, a casat sentinţa atacată şi în fond, a respins acţiunea formulată de Ş.G.
La data de 6 februarie 2003, Ş.G. a formulat contestaţia în anulare. împotriva deciziei menţionate, contestaţie pe care a motivat-o la data de 12 mai 2003, arătând, în esenţă, că hotărârea trebuie anulată în conformitate cu dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., întrucât instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat cu privire la un motiv de casare şi aducând ca argumente de practică judiciară, o soluţie judecătorească favorabilă , obţinută într-o speţă similară.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Astfel, contestatorul invocă faptul că Instanţa Supremă ar fi omis să cerceteze un motiv de casare, invocat în recursurile părţilor adverse, ceea ce este inadmisibil, având în vedere că, pe de o parte, el nu a declarat recurs în cauză şi nu a invocat nici un motiv de casare, iar pe de altă parte, pentru că recursurile au fost integral admise.
În conformitate cu dispoziţiile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., „drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege".
Curtea constată că, în speţă, este evident abuzul de drept procesual al contestatorului care, cu intenţia vădită de a tergiversa judecata, a invocat un argument al părţilor adverse, pe care pretinde că instanţa nu l-a analizat, dar pe care doreşte să-l valorifice în propria cale de atac extraordinară.
Mai mult decât atât, trebuie făcută deosebirea între motivele de casare şi argumente, acestea din urmă oricât ar fi dezvoltate, fiind subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină. Textul art. 318 C. proc. civ. se referă la omisiunea de a examina motivul de recurs, or, în speţă, contestatorul susţine că pârâţilor nu li s-a analizat tocmai un astfel de argument invocat în cadrul motivului de nelegalitate, pe care instanţa de recurs l-a dezbătut pe larg.
În considerarea tuturor celor expuse, Curtea va respinge prezenta contestaţie în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Ş.G., împotriva deciziei nr. 361 din 30 ianuarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 202/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 2021/2003. Contencios.. Contestaţie în anulare → |
|---|
