CSJ. Decizia nr. 2050/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2050/2003
Dosar nr. 2505/2002
Şedinţa publică din 28 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 47 din 21 decembrie 2001, Colegiul jurisdicţional Iaşi a admis, în parte, contestaţiile formulate de B.G., M.Ş., S.E., C.D. şi G.M.E., împotriva deciziilor de imputare nr. 15, 10, 11, 13 şi 16 emise la 29 ianuarie 1996 de SC A. SA Iaşi, a anulat Decizia de imputare nr. 15 din 29 ianuarie 1996, prin care contestatorul B.G. a fost obligat la plata sumei de 55.344.490 lei şi a obligat intimata să restituie sumele reţinute în baza acestei decizii.
Recursurile jurisdicţionale declarate împotriva acestei sentinţe de B.G. şi de SC A. SA Iaşi au fost admise prin Decizia nr. 168 din 19 mai 2002, pronunţată de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi. Instanţa de recurs jurisdicţional a casat sentinţa nr. 47 din 21 decembrie 2001 şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă, cu motivarea că este necesar să fie administrate noi probe pentru a se stabili dacă prejudiciul este cert şi dacă la producerea acestuia au avut o culpă contestatorii.
Împotriva deciziei nr. 168 din 19 mai 2002 a declarat recurs contestatorul B.G., solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că, în mod greşit, s-a dispus rejudecarea cauzei, deşi au fost administrate probe suficiente din care a rezultat existenţa prejudiciului pentru suma imputată, precum şi faptul că şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu în funcţia de lucrător comercial la magazia de bitum, carton şi sodă din cadrul unităţii. În subsidiar, recurentul a solicitat ca în cazul în care se impune casarea hotărârii, să fie trimisă cauza la Tribunalul Iaşi şi să fie suspendată executarea deciziei de imputare.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Instanţa de recurs jurisdicţional a apreciat judicios că este necesară suplimentarea probelor administrate, pentru a se stabili în mod cert dacă a existat un prejudiciu şi dacă acesta este consecinţa modului necorespunzător în care recurentul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu. De asemenea, instanţa de recurs jurisdicţional a considerat corect ca fiind utilă cauzei, efectuarea unei expertize de specialitate.
Recurentul a solicitat fără temei ca Tribunalul Iaşi să rejudece pricina în fond după casare, dar excepţia de necompetenţă materială astfel invocată urmează a fi respinsă, faţă de dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, care prevede expres competenţa instanţelor Curţii de Conturi.
Cererile recurentului, de suspendare a executării deciziei de imputare şi de restituire a sumelor reţinute în baza deciziei la valoarea actualizată, nu pot fi examinate în cadrul căii de atac exercitate şi urmează a fi soluţionate de prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.
În consecinţă, nefiind motive de casare a hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.G. împotriva deciziei nr. 168 din 19 aprilie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 205/2003. Contencios. Refuz rezolvare... | CSJ. Decizia nr. 2051/2003. Contencios. împotriva Hotarârii... → |
|---|
