CSJ. Decizia nr. 2102/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2102/2003
Dosar nr. 2309/2000
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 iunie 1999 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, sub nr. 906/1999, ca urmare a deciziei nr. 3331 din 2 decembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, de declinare a competenţei soluţionării cauzei, reclamantul A.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Muncă şi Protecţie Socială, anularea hotărârii nr. 1534 din 29 ianuarie 1996 emisă de Comisia municipiului Bucureşti de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990.
În motivarea acţiunii s-a precizat de către reclamant că a solicitat recunoaşterea perioadei de la 15 august 1953, la 21 decembrie 1989, ca vechime neîntreruptă în muncă, incident în speţă fiind art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1998 şi că, prin hotărârea nr. 1534 din 29 ianuarie 1996, Comisia i-a respins cererea, reţinând nelegal că aceasta a mai fost analizată prin hotărârea nr. 2201 din 10 decembrie 1990, a aceleiaşi comisii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 467 pronunţată la 9 mai 2000, a respins ca nefondată contestaţia, reţinând că o atare cerere a mai fost analizată de Comisia de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1999, care i-a respins acţiunea, constatând că reclamantul nu a făcut dovada că s-ar încadra în situaţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) - e) din actul normativ menţionat.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs reclamantul A.I., invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de fond nu a analizat toate probele administrate în cauză şi că nu a ţinut cont de hotărârea nr. 123, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă şi executorie, prin care i-au fost acordate drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, pentru perioada 1981 – 1989.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului, Curtea urmează să constate că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti este legală şi temeinică.
Rezultă că cererea prin care recurentul a solicitat recunoaşterea perioadei 15 august 1953 – 21 decembrie 1989, ca vechime neîntreruptă în muncă, a mai fost analizată de Comisia de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990, ca făcând obiectul hotărârii nr. 2201 din 10 decembrie 1990, când i-a fost respinsă, astfel că actul atacat, respectiv hotărârea nr. 1534/1995, întruneşte condiţiile de legalitate.
În condiţiile în care hotărârea nr. 2201/1990 rămăsese definitivă, în mod întemeiat aceiaşi comisie a respins cea de-a doua cerere, prin care recurentul menţinea aceleaşi pretenţii.
Invocarea de către recurent a sentinţei civile nr. 123, pronunţată de Tribunalul municipiului Bucureşti la 20 martie 1997, în sensul că nu a fost avută în vedere şi că prin aceasta au fost dovedite drepturile solicitate, nu are legătură cu speţa de faţă.
În acea cauză, recurentul s-a plâns împotriva refuzului de a i se elibera o adeverinţă de vechime în muncă şi drepturile băneşti de care a fost lipsit în perioada 1981 – 1989, când a fost persecutat, iar cu privire la acordarea drepturilor, instanţa a trimis spre soluţionare cererea la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială care, aşa cum rezultă deja, se pronunţase, din nici un act nerezultând atare drepturi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.I. împotriva sentinţei nr. 467 din 9 mai 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2101/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei | CSJ. Decizia nr. 2103/2003. Contencios → |
|---|
