CSJ. Decizia nr. 211/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 211/2003
Dosar nr. 3283/2002
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2003
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 noiembrie 2001, reclamanta R.N. a solicitat ca instanţa să constate nulitatea absolută a notei de serviciu nr. 16222 din 30 octombrie 2001, emisă de inspectorul-şef al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, desfiinţarea măsurii de trecere a sa în altă muncă şi obligarea pârâtului Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti, să o menţină la munca deţinută anterior.
A mai solicitat anularea deciziei nr. 191 din 31 octombrie 2001, emisă de pârât, prin care a fost sancţionată cu mustrare şi obligarea acestuia să-i plătească suma de 11.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri şi suma de 15.000.000 lei, cu titlu de daune morale, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că în urma conflictului pe care îl are cu conducerea unităţii, s-a dispus mutarea sa din cadrul Departamentului de Evidenţă a Muncii, unde îndeplinea funcţia de inspector, la Departamentul de Înregistrări şi Evidenţă a Convenţiilor Civile, în funcţia de referent, măsură pe care o consideră ca fiind ilegală, pentru că i s-a modificat contractul de muncă, fără acordul său.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 301 din 8 martie 2002, a admis excepţia de necompetenţă invocată de pârât şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reţinând că reclamanta este funcţionar public, iar dispoziţiile de sancţionare a sa se atacă la instanţa de contencios administrativ, conform prevederilor art. 74 şi 95 din Legea nr. 188/1999.
În ce priveşte instanţa de contencios administrativ competentă, consideră că aceasta este Curtea de Apel Bucureşti, conform dispoziţiilor art. 3 pct. 1, raportat la art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că Tribunalul Bucureşti a admis greşit excepţia de necompetenţă materială, cu toate că acţiunea sa priveşte un litigiu de muncă, iar pârâta nu este o autoritate publică centrală, ci locală, astfel că Tribunalul Bucureşti, ca instanţă ce soluţionează litigii de muncă, este competent să judece pricina.
Soluţionând recursul, Curtea de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, a pronunţat Decizia civilă nr. 917 din 29 mai 2001, prin care a admis recursul, a casat sentinţa, a constatat necompetenţa secţiei de conflicte şi litigii de muncă, în soluţionarea cauzei şi a trimis cauza spre soluţionare, la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1015 din 30 octombrie 2002, a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de reclamantă şi şi-a declinat competenţa, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ, dispunând trimiterea dosarului la Curtea Supremă de Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă intervenit.
Primind cauza pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, această Curte reţine că este competentă să-l judece, în temeiul art. 22 C. proc. civ.
În ce priveşte instanţa competentă să soluţioneze pricina, reţine că aceasta este Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de contencios administrativ. Are în vedere că reclamanta este funcţionar public şi că în conformitate cu prevederile art. 74 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici, contestaţiile formulate de funcţionarul public împotriva sancţiunilor ce i s-au aplicat, se soluţionează de instanţa de contencios administrativ.
De asemenea, conform prevederilor art. 2 pct. 1 lit. c), raportat la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa revine instanţei de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Bucureşti, ţinându-se cont că Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti este autoritatea administrativă descentralizată la nivel judeţean.
Aşa fiind, se va trimite cauza Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ, pentru a fi soluţionată în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea R.N. şi intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2109/2003. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 211/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
