CSJ. Decizia nr. 2104/2003. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2104/2003
Dosar nr. 756/2002
Şedinţa publică din 30 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 februarie 2002 la Curtea de Apel Braşov, SC L. SA a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 267 din 19 decembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, solicitând casarea sentinţei atacate şi suspendarea executării actului de control financiar nr. 24125/A din 28 februarie 2000, până la soluţionarea recursului.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiţie reţine că prin sentinţa civilă nr. 267 din 19 decembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Braşov s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC L. SA Braşov.
De precizat că, prin acţiunea în contencios administrativ, SC L. Braşov a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Braşov şi Administraţia Finanţelor Publice Braşov, anularea deciziei nr. 1163 din 30 iulie 2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice şi a măsurilor dispuse prin procesul-verbal nr. 24125 din 28 februarie 2001.
Controlul efectuat de reclamantă a privit perioada aprilie 1998 -31 decembrie 1999, cu privire la impozitul pe profit şi impozitul pe dividende.
Cu această ocazie, s-a constatat că ordinul de plată invocat de reclamantă pentru aplicarea OUG nr. 163/2000, faţă de plata făcută la 30 octombrie 2000, impozit pe profit în sumă de 12.062.959 lei, urmează a fi luat în calcul la verificările ulterioare, pentru că încadrarea societăţii în dispoziţiile OUG nr. 163/2000 nu a făcut obiectul controlului efectuat, astfel că, în mod corect, nu a fost avută în vedere plata din 30 octombrie 2000 (OUG nr.163/2000 reglementează diminuarea arieratelor la bugetul de stat).
Cât priveşte impozitul pe dividende, reclamanta nu a făcut dovada că a evidenţiat şi virat conform art. 1 şi 2 din OUG nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende aferente anului 1997. Ca atare, se datorează majorări de întârziere.
Cât priveşte T.V.A., s-a probat că încălcarea art. 8 din OG nr. 11/1996 şi art. 23 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerul Finanţelor nr. 620 din 6 mai 1997.
Motivele de recurs invocate de reclamantă sunt, de fapt, prezentarea modului în care societatea comercială priveşte controlul efectuat, reiterând ceea ce a prezentat şi curţii de apel cu ocazia judecării cauzei de faţă şi cu privire la care curtea de apel s-a pronunţat motivat.
Deci, în condiţiile în care recurenta nu a circumscris motivele de recurs, în condiţiile art. 304 C. proc. civ. şi în condiţiile în care sentinţa atacată a răspuns criticilor formulate de reclamantă, în faţa acestei instanţe prin cerere de chemare în judecată, recursul de faţă este neîntemeiat şi va fi respins, întrucât nu s-a dovedit caracterul abuziv sau ilegal al actelor administrative atacate (procesul-verbal de control nr. 24125 din 28 februarie 2001 şi Decizia Ministerului Finanţelor nr. 1163 din 30 iulie 2001).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC L.. SA Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 267/F din 19 decembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2103/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 2109/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
